Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Cimbru

1 * Cuvantul cu diacritice: címbru
Cuvantul fara diacritice: cimbru

Definitie: CIMBRU substantiv masculin Plantă erbacee cu flori liliachii sau albe punctate cu roșu, cu frunze înguste și ascuțite, aromate, folosite drept condiment (Satureja hortensis). – Conform: limba greaca (veche) t h y m b r a.

2 * Cuvantul cu diacritice: címbru
Cuvantul fara diacritice: cimbru

Definitie: CIMBRU substantiv verifica cuvantul: cimbrișor.

3 * Cuvantul cu diacritice: címbru
Cuvantul fara diacritice: cimbru

Definitie: CIMBRU substantiv (BOTANICA; Satureja hortensis) (regional) ciumurică, lămâioară, lămâită, piperniță-de-grădină.

4 * Cuvantul cu diacritice: címbru
Cuvantul fara diacritice: cimbru

Definitie: cimbru substantiv masculin, art. cimbrul

5 * Cuvantul cu diacritice: címbru ĩ
Cuvantul fara diacritice: cimbru

Definitie: CIMBRU ĩ m. Plantă erbacee aromatică (uneori cultivată) cu tulpina erectă, foarte ramificată, cu frunze înguste și cu flori liliachii sau roz, punctate în roșu, folosită drept condiment. /conform limba greaca (veche) thymbra

6 * Cuvantul cu diacritice: cimbru
Cuvantul fara diacritice: cimbru

Definitie: CIMBRU substantiv masculin 1. Plantă erbacee cultivată în grădină, cu flori liliachii sau albe punctate cu roșu, ale cărei rămurele și frunze ascuțite se folosesc drept condiment; popular cimbru-de-grădină, cimbru mirositor (Satureja hortensis). 2. Plantă cultivată în țările mediteraneene, înrudită cu maghiranul, cunoscută la noi doar ca plantă de cultură, cu aspect de tufă înaltă cu frunze mai late și flori mici, divers colorate, ale cărei părți aeriene sunt utilizate în scopuri medicinale sau drept condiment; există varietăți cu frunze piperate, altele cu miros de lămâie sau de chimion; popular lămâioară, cimbru adevărat, timian (Thymus vulgaris) 3. Cimbrul-de-câmp sau cimbrișorul (Thymus serpyllum) este o plantă erbacee spontană, târâtoare, folosită ca plantă medicinală.

7 * Cuvantul cu diacritice: címbru címbri
Cuvantul fara diacritice: cimbru

Definitie: cimbru (cimbri), substantiv masculin – 1. Plantă erbacee cu frunze aromate folosite drept condiment (Thymus serpyllum, Thymus lanuginosus, etcetera). – 2. Piperniță de grădină (Satureia hortensis). – Varianta ciumbru. Mr. ciumburică. Origine necunoscută. Legătura cu limba greaca (veche) θύμπρος nu este clară, și der. direct din limba greaca (veche) (Philippide, Bausteine, 54; Pascu, I, 193; Diculescu, Elementele, 483) pare dificilă din punct de vedere fonetic. S-a presupus un limba slava (veche) čębrŭ, čąbrŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 52; Byhan 308; Conev 44), conform ceh. čibr, pol. ćąbr; dar č- din limba slava (veche) nu se explică decît prin intermediul rom. (Berneker 160; Philippide, Viața rom., XVIII, 46; Vasmer, apud DAR; Diculescu, Elementele, 483; conform Pușcariu, Dacor., IV, 1405). În sfîrșit, Weigand, Jb., IX, 80, pleacă de la mag. csombor, csömbör, care pare împrumut din rom. Există ipoteza că este un cuvînt preromanic, ca în limba latina cimbrus „cimbru,” sau în limba italiana cembro „cedru hibrid”, de origine necunoscută (Prati 255).