Definitie Cimbru - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Cimbru substantiv masculin Planta erbacee cu flori liliachii sau albe punctate cu rosu, cu frunze inguste si ascutite, aromate, folosite drept condiment (Satureja hortensis). – Conform: limba greaca (veche) t h y m b r a.

Varianta definitie 2: Cimbru substantiv verifica cuvantul: cimbrisor.

Varianta definitie 3: Cimbru substantiv (BOTANICA; Satureja hortensis) (regional) ciumurica, lamaioara, lamaita, pipernita-de-gradina.

Varianta definitie 4: Cimbru substantiv masculin, art. cimbrul

Varianta definitie 5: Cimbru ĩ m.
Planta erbacee aromatica (uneori cultivata) cu tulpina erecta, foarte ramificata, cu frunze inguste si cu flori liliachii sau roz, punctate in rosu, folosita drept condiment. /conform limba greaca (veche) thymbra

Varianta definitie 6: Cimbru substantiv masculin
1. Planta erbacee cultivata in gradina, cu flori liliachii sau albe punctate cu rosu, ale carei ramurele si frunze ascutite se folosesc drept condiment; popular cimbru-de-gradina, cimbru mirositor (Satureja hortensis).
2. Planta cultivata in tarile mediteraneene, inrudita cu maghiranul, cunoscuta la noi doar ca planta de cultura, cu aspect de tufa inalta cu frunze mai late si flori mici, divers colorate, ale carei parti aeriene sunt utilizate in scopuri medicinale sau drept condiment; exista varietati cu frunze piperate, altele cu miros de lamaie sau de chimion; popular lamaioara, cimbru adevarat, timian (Thymus vulgaris)
3. Cimbrul-de-camp sau cimbrisorul (Thymus serpyllum) este o planta erbacee spontana, taratoare, folosita ca planta medicinala.

Varianta definitie 7: Cimbru (cimbri), substantiv masculin –
1. Planta erbacee cu frunze aromate folosite drept condiment (Thymus serpyllum, Thymus lanuginosus, etcetera). –
2. Pipernita de gradina (Satureia hortensis). – Varianta ciumbru.
Mr. ciumburica.
Origine necunoscuta.
Legatura cu limba greaca (veche) θύμπρος nu este clara, si der. direct din limba greaca (veche) (Philippide, Bausteine, 54; Pascu, I, 193; Diculescu, Elementele, 483) pare dificila din punct de vedere fonetic.
S-a presupus un limba slava (veche) *čębrŭ, *čąbrŭ (Miklosich, Slaw.
Elem., 53; Cihac, II, 52; Byhan 308; Conev 44), conform ceh.
čibr, pol.
ćąbr; dar č- din limba slava (veche) nu se explica decit prin intermediul rom. (Berneker 160; Philippide, Viata rom., XVIII, 46; Vasmer, apud DAR; Diculescu, Elementele, 483; conform Puscariu, Dacor., IV, 1405).
În sfirsit, Weigand, Jb., IX, 80, pleaca de la mag. csombor, csömbör, care pare imprumut din rom.
Exista ipoteza ca este un cuvint preromanic, ca in limba latina cimbrus „cimbru,” sau in limba italiana cembro „cedru hibrid”, de origine necunoscuta (Prati 255).