Dezechilibru
Definitie, sens si explicatie
1Dezechilibru substantiv neutru Lipsa de echilibru. ♦ Figurativ Tulburare mintala; lipsa de judecata clara. – Din franceza Desequilibre.
2Dezechilibru antonim: echilibru
3Dezechilibru substantiv neutru
1. lipsa de echilibru.
2. (figurativ) tulburare mintala; pierdere a judecatii. (< franceza desequilibre)
1. lipsa de echilibru.
2. (figurativ) tulburare mintala; pierdere a judecatii. (< franceza desequilibre)
4Dezechilibru substantiv zdruncinatura, (figurativ) dezaxare, (livr. figurativ) detracare. (- mintal.)
5Dezechilibru substantiv neutru (silabe -bru; mf. dez-), art. dezechilibrul; plural dezechilibre
6Dezechilibru -e n. 1) Lipsa de echilibru; instabilitate. 2) Stare psihica caracterizata prin lipsa de judecata clara; tulburare mintala. /<fr. desequilibre
7Dezechilibru substantiv neutru
1. Lipsa de echilibru.
2. (Figurat) Tulburare mintala; pierdere a judecatii. [Plural -re. / < franceza desequilibre].
1. Lipsa de echilibru.
2. (Figurat) Tulburare mintala; pierdere a judecatii. [Plural -re. / < franceza desequilibre].