Definitie Cinste - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Cinste substantiv feminin I.
1. Onestitate, probitate, corectitudine. ♢ Expresie Pe cinstea mea! spune cineva pentru a intari si garanta autenticitatea unei afirmatii facute.
2. Virtute, fidelitate, castitate. II.
1. Respect, stima, consideratie, pretuire. ♢ Locutiune adverb Cu cinste = in mod onorabil, dupa merit. ♢ Expresie A da cinstea pe rusine = a se face de rusine, a se compromite.
2. Onoare, favoare. ♢ Locutiune adverb În cinstea (cuiva sau a ceva) = pentru a onora (pe cineva sau ceva), spre lauda sau preamarirea (cuiva sau a ceva). ♢ Expresie A-i face cinste (cuiva) = a servi cuiva spre lauda, a-i face onoare.
3. Ceremonial, parada, fast. Iii. (Concr.; popular)
1. Dar, cadou, plocon. ♢ Locutiune adjectiv Pe cinste = care este foarte bun, foarte frumos; grozav, strasnic.
2. Ospat, ospatare (in care predomina bautura). ♢ Expresie A face cinste = a oferi cuiva de baut (si de mancat) intr-un local, platindu-i consumatia; a trata, a cinsti. ♦ Bautura alcoolica. – Din limba slava (veche) čĩstĩ.

Varianta definitie 2: Cinste antonim: necinste, rusine, coruptie

Varianta definitie 3: Cinste substantiv verifica cuvantul: atentie, cadou, dar, surpriza.

Varianta definitie 4: Cinste substantiv
1. corectitudine, incoruptibilitate, integritate, lealitate, onestitate, (livresc) probitate, (rar) onorabilitate, (invechit) onestitate, onestie, (invechit si reg. figurativ) curatenie, curatie. (E de-o - ireprosabila.)
2. sinceritate, (livresc) franchete, lealitate, loialitate, (invechit) sadacat. (E de-o - dezarmanta.)
3. verifica cuvantul: virginitate.
4. credinta, devotament, fidelitate, statornicie, (livresc) lealitate, loialitate, (invechit si reg.) priinta. (- sotiei fata de sotul ei.)
5. verifica cuvantul: apreciere.
6. verifica cuvantul: glorie.
7. favoare, onoare, privilegiu, (popular si familiar) hatar. (I se face - de a fi invitat la solemnitate.)
8. verifica cuvantul: pompa.

Varianta definitie 5: Cinste substantiv feminin, g.-d. art. cinstei

Varianta definitie 6: Cinste f. 1) Calitate morala si sentiment al demnitatii, dreptatii si constiinciozitatii, care servesc drept calauza in conduita omului; caracter onest; onestitate; probitate; integritate. E de o - ireprosabila. 2) Sentiment de inalt respect fata de o persoana; consideratie; deferenta; condescendenta. ♢ Cu - a) asa cum se cuvine; b) in mod constiincios. A trai cu - a) a trai fiind stimat; b) a trai cinstit. A da -ea pe rusine a-si pierde reputatia; a se compromite. - si slava formula folosita pentru a sublinia stima deosebita de care se bucura cineva sau ceva. Pe -ea mea!, Pe cuvant de - formule folosite pentru a intari o afirmatie. 3) Statornicie in sentimente si in obligatii; fidelitate. 4) Stare a unei persoane virgine; feciorie; virginitate. 5) Semn distinctiv care se acorda cuiva pentru merite recunoscute; onoare. ♢ Cu - cu onoare. De - care face cuiva onoare. În -ea cuiva (sau a ceva) in onoarea, spre lauda cuiva sau a ceva. A avea -ea sa... a avea fericita ocazie. A-i face cuiva - a face ca cineva sa fie demn de respect, de lauda. 6) pop.
Totalitate a regulilor respectate in cursul unei ceremonii. A fost primit cu multa -. 7) Ospatare a cuiva (in semn de recunostinta), mai ales, cu bauturi alcoolice. ♢ A face - a trata pe cineva (in semn de recunostinta) cu bautura (si cu mancare); a cinsti. 8) inv.
Dar facut cuiva pentru un serviciu. ♢ În - in dar; drept plocon. Pe - (facut) constiincios; excelent; dupa toate regulile. [G.-D. Cinstei] /<sl. tisti

Varianta definitie 7: Cinste substantiv feminin –
1. Onoare, probitate, integritate. –
2. Onoare, prestigiu. –
3. Onoare, cumintenie, castitate, neprihanire. –
4. Onoare, demnitate, distinctie. –
5. Onoare, consideratie, respect, stima. –
6. Dar, cadou, plocon. –
7. Invitatie, poftire la bautura sau mincare. –
8. Functie, slujba, demnitate. –
9. (Pl.) Dar propter nuptias oferit de rudele miresii.
Sl.
čĭstĭ „veneratie” (Miklosich, Slaw.
Elem., 53; Cihac, II, 52); čistiti „respectat.” N pare sa se fi introdus din epoca limba slava (veche), prin contaminare cu čęstĭ „parte, soarta” (DAR).
Derivat cinstes, adjectiv (onest, drept; demn; impunator, mindru); cinstas, substantiv masculin (persoana care ofera un dar miresei); cinstet (var. cinstelnic), adjectiv (cinstit; distins), de la vreun nume de planta limba slava (veche), ca rut.
čistec, pol. czysciec, limba sarba: čistac, conform Berneker 158 si DAR; cinsti, verb (a onora, a respecta; a venera; a adora; a tine, a pastra, a respecta; a onora, a acorda distinctii, a distinge, a recompensa; a face cadou, a darui; a invita, a pofti, a oferi mincare sau bautura; a inchina paharul), din limba slava (veche) čistiti, cu evolutie semantica paralela lui cinste; cinstit, adjectiv , (respectabil, distins, venerabil, demn; onest, drept, corect; cuvant invechit, nobil; f. curata, casta, pura, inocenta, neprihanita; familiar, cherchelit, afumat); cinstitor, adjectiv (politicos, amabil; care cinsteste); necinste, substantiv feminin (dezonoare, rusine, terfelire, lipsa de onestitate); necinsti, verb (a dezonora, a pata; a profana; a dezonora, a viola, a forta, a silui), necinstit, adjectiv (dezonorat; incorect; profanat; f. violata; siluita); necinstitor, adjectiv (lipsit de respect; siluitor); descinsti, verb (rar, a dezonora, ca silui).

Varianta definitie 8: Cinste substantiv feminin –
1. Onoare, probitate, integritate. –
2. Onoare, prestigiu. –
3. Onoare, cumintenie, castitate, neprihanire. –
4. Onoare, demnitate, distinctie. –
5. Onoare, consideratie, respect, stima. –
6. Dar, cadou, plocon. –
7. Invitatie, poftire la bautura sau mincare. –
8. Functie, slujba, demnitate. –
9. (Pl.) Dar propter nuptias oferit de rudele miresii.
Sl.
čĭstĭ „veneratie” (Miklosich, Slaw.
Elem., 53; Cihac, II, 52); čistiti „respectat.” N pare sa se fi introdus din epoca limba slava (veche), prin contaminare cu čęstĭ „parte, soarta” (DAR).
Derivat cinstes, adjectiv (onest, drept; demn; impunator, mindru); cinstas, substantiv masculin (persoana care ofera un dar miresei); cinstet (var. cinstelnic), adjectiv (cinstit; distins), de la vreun nume de planta limba slava (veche), ca rut.
čistec, pol. czysciec, limba sarba: čistac, conform Berneker 158 si DAR; cinsti, verb (a onora, a respecta; a venera; a adora; a tine, a pastra, a respecta; a onora, a acorda distinctii, a distinge, a recompensa; a face cadou, a darui; a invita, a pofti, a oferi mincare sau bautura; a inchina paharul), din limba slava (veche) čistiti, cu evolutie semantica paralela lui cinste; cinstit, adjectiv , (respectabil, distins, venerabil, demn; onest, drept, corect; cuvant invechit, nobil; f. curata, casta, pura, inocenta, neprihanita; familiar, cherchelit, afumat); cinstitor, adjectiv (politicos, amabil; care cinsteste); necinste, substantiv feminin (dezonoare, rusine, terfelire, lipsa de onestitate); necinsti, verb (a dezonora, a pata; a profana; a dezonora, a viola, a forta, a silui), necinstit, adjectiv (dezonorat; incorect; profanat; f. violata; siluita); necinstitor, adjectiv (lipsit de respect; siluitor); descinsti, verb (rar, a dezonora, ca silui).