Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Cinste

1 * Cuvantul cu diacritice: cínste
Cuvantul fara diacritice: cinste

Definitie: CINSTE substantiv feminin I. 1. Onestitate, probitate, corectitudine. ♢ Expresie Pe cinstea mea spune cineva pentru a întări și garanta autenticitatea unei afirmații făcute. 2. Virtute, fidelitate, castitate. II. 1. Respect, stimă, considerație, prețuire. ♢ Locutiune adverb Cu cinste = în mod onorabil, după merit. ♢ Expresie A da cinstea pe rușine = a se face de rușine, a se compromite. 2. Onoare, favoare. ♢ Locutiune adverb În cinstea (cuiva sau a ceva) = pentru a onora (pe cineva sau ceva), spre lauda sau preamărirea (cuiva sau a ceva). ♢ Expresie A-i face cinste (cuiva) = a servi cuiva spre laudă, a-i face onoare. 3. Ceremonial, paradă, fast. III. (Concr.; popular) 1. Dar, cadou, plocon. ♢ Locutiune adjectiv Pe cinste = care este foarte bun, foarte frumos; grozav, strașnic. 2. Ospăț, ospătare (în care predomină băutura). ♢ Expresie A face cinste = a oferi cuiva de băut (și de mâncat) într-un local, plătindu-i consumația; a trata, a cinsti. ♦ Băutură alcoolică. – Din limba slava (veche) čĩștĩ.

2 * Cuvantul cu diacritice: cinste
Cuvantul fara diacritice: cinste

Definitie: Cinste antonim: necinste, rușine, corupție

3 * Cuvantul cu diacritice: cínste
Cuvantul fara diacritice: cinste

Definitie: CINSTE substantiv verifica cuvantul: atenție, cadou, dar, surpriză.

4 * Cuvantul cu diacritice: cínste
Cuvantul fara diacritice: cinste

Definitie: CINSTE substantiv 1. corectitudine, incoruptibilitate, integritate, lealitate, onestitate, (livresc) probitate, (rar) onorabilitate, (învechit) onestitate, onestie, (învechit și reg. figurativ) curățenie, curăție. (E de-o - ireproșabilă.) 2. sinceritate, (livresc) franchețe, lealitate, loialitate, (învechit) sadacat. (E de-o - dezarmantă.) 3. verifica cuvantul: virginitate. 4. credință, devotament, fidelitate, statornicie, (livresc) lealitate, loialitate, (învechit și reg.) priință. (- soției față de soțul ei.) 5. verifica cuvantul: apreciere. 6. verifica cuvantul: glorie. 7. favoare, onoare, privilegiu, (popular și familiar) hatâr. (I se face - de a fi invitat la solemnitate.) 8. verifica cuvantul: pompă.

5 * Cuvantul cu diacritice: cínste
Cuvantul fara diacritice: cinste

Definitie: cinste substantiv feminin, g.-d. art. cinstei

6 * Cuvantul cu diacritice: cínste
Cuvantul fara diacritice: cinste

Definitie: CINSTE f. 1) Calitate morală și sentiment al demnității, dreptății și conștiinciozității, care servesc drept călăuză în conduita omului; caracter onest; onestitate; probitate; integritate. E de o - ireproșabilă. 2) Sentiment de înalt respect față de o persoană; considerație; deferență; condescendență. ♢ Cu - a) așa cum se cuvine; b) în mod conștiincios. A trăi cu - a) a trăi fiind stimat; b) a trăi cinstit. A da -ea pe rușine a-și pierde reputația; a se compromite. - și slavă formulă folosită pentru a sublinia stima deosebită de care se bucură cineva sau ceva. Pe -ea mea, pe cuvânt de - formule folosite pentru a întări o afirmație. 3) Statornicie în sentimente și în obligații; fidelitate. 4) Stare a unei persoane virgine; feciorie; virginitate. 5) Semn distinctiv care se acordă cuiva pentru merite recunoscute; onoare. ♢ Cu - cu onoare. De - care face cuiva onoare. În -ea cuiva (sau a ceva) în onoarea, spre lauda cuiva sau a ceva. A avea -ea să... a avea fericita ocazie. A-i face cuiva - a face ca cineva să fie demn de respect, de laudă. 6) pop. Totalitate a regulilor respectate în cursul unei ceremonii. A fost primit cu multă -. 7) Ospătare a cuiva (în semn de recunoștință), mai ales, cu băuturi alcoolice. ♢ A face - a trata pe cineva (în semn de recunoștință) cu băutură (și cu mâncare); a cinsti. 8) înv. Dar făcut cuiva pentru un serviciu. ♢ În - în dar; drept plocon. Pe - (făcut) conștiincios; excelent; după toate regulile. [G.-D. cinstei] limba slava (veche) țisti

7 * Cuvantul cu diacritice: cínste
Cuvantul fara diacritice: cinste

Definitie: cinste substantiv feminin – 1. Onoare, probitate, integritate. – 2. Onoare, prestigiu. – 3. Onoare, cumințenie, castitate, neprihănire. – 4. Onoare, demnitate, distincție. – 5. Onoare, considerație, respect, stimă. – 6. Dar, cadou, plocon. – 7. Invitație, poftire la băutură sau mîncare. – 8. Funcție, slujbă, demnitate. – 9. (Pl.) Dar propter nuptias oferit de rudele miresii. Sl. čĭstĭ „venerație” (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 52); čistiti „respectat.” N pare să se fi introdus din epoca limba slava (veche), prin contaminare cu čęstĭ „parte, soartă” (DAR). Derivat cinsteș, adjectiv (onest, drept; demn; impunător, mîndru); cinstaș, substantiv masculin (persoană care oferă un dar miresei); cinsteț (var. cinstelnic), adjectiv (cinstit; distins), de la vreun nume de plantă limba slava (veche), ca rut. čistec, pol. czysciec, limba sarba: čistac, conform Berneker 158 și DAR; cinsti, verb (a onora, a respecta; a venera; a adora; a ține, a păstra, a respecta; a onora, a acorda distincții, a distinge, a recompensa; a face cadou, a dărui; a invita, a pofti, a oferi mîncare sau băutură; a închina paharul), din limba slava (veche) čistiti, cu evoluție semantică paralelă lui cinste; cinstit, adjectiv , (respectabil, distins, venerabil, demn; onest, drept, corect; cuvant invechit, nobil; f. curată, castă, pură, inocentă, neprihănită; familiar, cherchelit, afumat); cinstitor, adjectiv (politicos, amabil; care cinstește); necinste, substantiv feminin (dezonoare, rușine, terfelire, lipsă de onestitate); necinsti, verb (a dezonora, a păta; a profana; a dezonora, a viola, a forța, a silui), necinstit, adjectiv (dezonorat; incorect; profanat; f. violată; siluită); necinstitor, adjectiv (lipsit de respect; siluitor); descinsti, verb (rar, a dezonora, ca silui).

8 * Cuvantul cu diacritice: cínste
Cuvantul fara diacritice: cinste

Definitie: cinste substantiv feminin – 1. Onoare, probitate, integritate. – 2. Onoare, prestigiu. – 3. Onoare, cumințenie, castitate, neprihănire. – 4. Onoare, demnitate, distincție. – 5. Onoare, considerație, respect, stimă. – 6. Dar, cadou, plocon. – 7. Invitație, poftire la băutură sau mîncare. – 8. Funcție, slujbă, demnitate. – 9. (Pl.) Dar propter nuptias oferit de rudele miresii. Sl. čĭstĭ „venerație” (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 52); čistiti „respectat.” N pare să se fi introdus din epoca limba slava (veche), prin contaminare cu čęstĭ „parte, soartă” (DAR). Derivat cinsteș, adjectiv (onest, drept; demn; impunător, mîndru); cinstaș, substantiv masculin (persoană care oferă un dar miresei); cinsteț (var. cinstelnic), adjectiv (cinstit; distins), de la vreun nume de plantă limba slava (veche), ca rut. čistec, pol. czysciec, limba sarba: čistac, conform Berneker 158 și DAR; cinsti, verb (a onora, a respecta; a venera; a adora; a ține, a păstra, a respecta; a onora, a acorda distincții, a distinge, a recompensa; a face cadou, a dărui; a invita, a pofti, a oferi mîncare sau băutură; a închina paharul), din limba slava (veche) čistiti, cu evoluție semantică paralelă lui cinste; cinstit, adjectiv , (respectabil, distins, venerabil, demn; onest, drept, corect; cuvant invechit, nobil; f. curată, castă, pură, inocentă, neprihănită; familiar, cherchelit, afumat); cinstitor, adjectiv (politicos, amabil; care cinstește); necinste, substantiv feminin (dezonoare, rușine, terfelire, lipsă de onestitate); necinsti, verb (a dezonora, a păta; a profana; a dezonora, a viola, a forța, a silui), necinstit, adjectiv (dezonorat; incorect; profanat; f. violată; siluită); necinstitor, adjectiv (lipsit de respect; siluitor); descinsti, verb (rar, a dezonora, ca silui).