Cioaclă
Definitie, sens si explicatie
1Cioaclă, cioacle, substantiv feminin (Regional) Sanie mica (folosita mai ales pentru caratul lemnelor din padure); incarcatura care incape pe o astfel de sanie. – Din limba maghiara Csaklya „prajina cu varf incarligat”.
2Cioacla substantiv feminin (silabe -cla), g.-d. art. cioaclei; plural cioacle
3Cioacla, cioacle, substantiv feminin (regional)
1. saniuta pentru copii, barzeica; sanie mica de adus lemnele din padure, cochirla, bargeica, tarnita.
2. prajina cu un carlig in varf; cange de prins mortii ciumati.
3. carucior pentru transportul mortilor de ciuma.
1. saniuta pentru copii, barzeica; sanie mica de adus lemnele din padure, cochirla, bargeica, tarnita.
2. prajina cu un carlig in varf; cange de prins mortii ciumati.
3. carucior pentru transportul mortilor de ciuma.
4Cioacla (cioacle), substantiv feminin –
1. Sanie. –
2. Cirlig.
Sb.
čokla „talpa saniei”, čaklja „cirlig”, din limba italiana zoccolo (Cihac, Ii, 51; conform Berneker 130), conform cr., slov.
čaklja, mag. csaklja. (Dupa Lacea, Dacor., Iii, 742 si Dar, direct din mag.).
Din mag. provin ceagla, substantiv feminin (tirnacop); ceaclie, substantiv feminin (Trans., talpa); si tagla, substantiv feminin (Trans., virf de sageata; par de care se atirna cosciugul, cind este purtat pe umeri).
Derivat cioclas, substantiv masculin (taietor de lemne; persoana care cara lemne cu sania); ciocli, verb (a inmorminta, a ingropa), probabil datorita obiceiului, inca destul de curent, de a duce mortii pe nasalie, care probabil se numea cioacla, ca in Trans., tagla; cioclu, substantiv masculin (gropar), der. de la cuvintul anterior. (Se explica de obicei, de pilda in Dar, prin bulgara čokla, care pare mai curind imprumut din rom.).
1. Sanie. –
2. Cirlig.
Sb.
čokla „talpa saniei”, čaklja „cirlig”, din limba italiana zoccolo (Cihac, Ii, 51; conform Berneker 130), conform cr., slov.
čaklja, mag. csaklja. (Dupa Lacea, Dacor., Iii, 742 si Dar, direct din mag.).
Din mag. provin ceagla, substantiv feminin (tirnacop); ceaclie, substantiv feminin (Trans., talpa); si tagla, substantiv feminin (Trans., virf de sageata; par de care se atirna cosciugul, cind este purtat pe umeri).
Derivat cioclas, substantiv masculin (taietor de lemne; persoana care cara lemne cu sania); ciocli, verb (a inmorminta, a ingropa), probabil datorita obiceiului, inca destul de curent, de a duce mortii pe nasalie, care probabil se numea cioacla, ca in Trans., tagla; cioclu, substantiv masculin (gropar), der. de la cuvintul anterior. (Se explica de obicei, de pilda in Dar, prin bulgara čokla, care pare mai curind imprumut din rom.).