Definitie Cioară - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: CioarĂ, ciori, substantiv feminin
1. Nume dat mai multor specii de pasari din familia corbului, cu penajul negru sau cenusiu, cu cioc conic si puternic (Corvus). ♢ Cioara pucioasa = dumbraveanca (Coracias garrulus). ♢ Expresie Cat (sau ca) cioara in par= foarte putin, sporadic. (Familiar) Cum (sau ce) ciorile? = (exprima nemultumire) cum (sau ce) naiba? cum (sau ce) dracul?
2. Epitet dat unui om brunet, oaches. – Conform: limba albaneza s o r r ë.

Varianta definitie 2: CioarĂ substantiv verifica cuvantul: rom, tigan.

Varianta definitie 3: Cioara substantiv feminin, g.-d. art. ciorii; plural ciori

Varianta definitie 4: CioarĂ ciori f.
Pasare sedentara, de talie medie, cu cioc mare, puternic si cu penaj cenusiu sau negru. - gulerata. ♢ Cat -a in par o clipa; foarte putin. Ce (sau cum) ciorile! ce (cum) naiba! A-l rade si ciorile se spune despre cineva, care a ajuns de rasul tuturor. [G.-D. Ciorii; Sil. Cioa-ra] /Cuv. autoht.

Varianta definitie 5: Cioara (ciori), substantiv feminin –
1. Specii de pasare din familia corbului (Corvus cornix, Corvus corone, Corvus frugilegus). –
2. Pasare, cioara-de-cimp (Corvus monedula). –
3. Porecla data de obicei tiganilor. – Mr. toara, megl. cioara.
Origine necunoscuta.
Este considerat cuvint expresiv, care imita croncanitul ciorii (conform DAR).
Coincide cu limba albaneza sorë (Meyer, Alb.
St., IV, 72; Philippide, II, 705), friul.
čore, sore „cioara” (REW 2449: Densusianu, Hlr., 231), sicil., calabr.
čaulo, napol.
čaolę, tarent.
čola, piem.
čova, sav. šave, conform calabr.
čola, „gaina slaba si mica” (Rohlfs 210).
Conform: Pascu, I, 64; Rosetti, II,
114. Este curioasa si coincidenta cu per.
čurē (Popescu-Ciocanel 22), cuman.
čura (Kuun 129), ambele cu sensul de „soim”; este insa putin probabila o relatie directa.
Este cuvint dac, dupa Hasdeu, Col. lui Traian, 1874, p. 176; anterior indoeurop., dupa Lahovary
323. Sensul 3 este rezultatul unei contaminari cu limba tiganeasca: čor „sarman, nenorocit; tigan” (Graur 138; Juilland 162).
Derivat ciorarie, substantiv feminin (multime de ciori); cioresc, adjectiv (de cioara, se spune mai ales despre anumite varietati de plante); cioroi, s..m. (cioara, barbatus; corb; porecla data tiganilor); cioarca (var. ciorcuse), substantiv feminin (cotofana, Pica caudata), rezultat al unei contaminari cu tarca; cioro(i)pina, substantiv feminin (porecla data tiganilor), comp. de la cioara sau cioroi cu arapina; ciorai (var. corai), verb (despre ciori, a croncani); cioraitura, substantiv feminin (croncanit).

Varianta definitie 6: Cioara, ciori substantiv feminin (peior.) tigan, tiganca. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)