Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Cioară

1 * Cuvantul cu diacritice: cioáră
Cuvantul fara diacritice: cioara

Definitie: CIOARĂ, ciori, substantiv feminin 1. Nume dat mai multor specii de păsări din familia corbului, cu penajul negru sau cenușiu, cu cioc conic și puternic (Corvus). ♢ Cioară pucioasă = dumbrăveancă (Coracias garrulus). ♢ Expresie Cât (sau ca) cioara în par= foarte puțin, sporadic. (Familiar) Cum (sau ce) ciorile? = (exprimă nemulțumire) cum (sau ce) naiba? cum (sau ce) dracul? 2. Epitet dat unui om brunet, oacheș. – Conform: limba albaneza s o r r ë.

2 * Cuvantul cu diacritice: cioáră
Cuvantul fara diacritice: cioara

Definitie: CIOARĂ substantiv verifica cuvantul: rom, țigan.

3 * Cuvantul cu diacritice: cioáră
Cuvantul fara diacritice: cioara

Definitie: cioară substantiv feminin, g.-d. art. ciorii; plural ciori

4 * Cuvantul cu diacritice: cioáră ciori
Cuvantul fara diacritice: cioara

Definitie: CIOARĂ ciori f. Pasăre sedentară, de talie medie, cu cioc mare, puternic și cu penaj cenușiu sau negru. - gulerată. ♢ Cât -a în par o clipă; foarte puțin. Ce (sau cum) ciorile ce (cum) naiba A-l râde și ciorile se spune despre cineva, care a ajuns de râsul tuturor. [G.-D. ciorii; Sil. cioa-ră] /Cuv. autoht.

5 * Cuvantul cu diacritice: cioáră cióri
Cuvantul fara diacritice: cioara

Definitie: cioară (ciori), substantiv feminin – 1. Specii de pasăre din familia corbului (Corvus cornix, Corvus corone, Corvus frugilegus). – 2. Pasăre, cioară-de-cîmp (Corvus monedula). – 3. Poreclă dată de obicei țiganilor. – Mr. țoară, megl. cioară. Origine necunoscută. Este considerat cuvînt expresiv, care imită croncănitul ciorii (conform DAR). Coincide cu limba albaneza sorë (Meyer, Alb. St., IV, 72; Philippide, II, 705), friul. čore, sore „cioară” (REW 2449: Densusianu, Hlr., 231), sicil., calabr. čaulo, napol. čaolę, tarent. čola, piem. čova, sav. šave, conform calabr. čola, „găină slabă și mică” (Rohlfs 210). Conform: Pascu, I, 64; Rosetti, II, 114. Este curioasă și coincidența cu per. čurē (Popescu-Ciocănel 22), cuman. čura (Kuun 129), ambele cu sensul de „șoim”; este însă puțin probabilă o relație directă. Este cuvînt dac, după Hasdeu, Col. lui Traian, 1874, p. 176; anterior indoeurop., după Lahovary 323. Sensul 3 este rezultatul unei contaminări cu limba tiganeasca: čor „sărman, nenorocit; țigan” (Graur 138; Juilland 162). Derivat ciorărie, substantiv feminin (mulțime de ciori); cioresc, adjectiv (de cioară, se spune mai ales despre anumite varietăți de plante); cioroi, s..m. (cioară, bărbătuș; corb; poreclă dată țiganilor); cioarcă (var. ciorcușe), substantiv feminin (coțofană, Pica caudata), rezultat al unei contaminări cu țarcă; cioro(i)pină, substantiv feminin (poreclă dată țiganilor), comp. de la cioară sau cioroi cu arăpină; ciorăi (var. corăi), verb (despre ciori, a croncăni); ciorăitură, substantiv feminin (croncănit).

6 * Cuvantul cu diacritice: cioară
Cuvantul fara diacritice: cioara

Definitie: cioară, ciori substantiv feminin (peior.) țigan, țigancă. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)