Ciob
Definitie, sens si explicatie
1Ciob, cioburi, substantiv neutru Bucata, fragment dintr-un obiect de sticla, de faianta, de lut etcetera spart; harb. – Conform: limba turca: ç ö p.
2Ciob substantiv harb, spartura, tandara, (regional) breanc, (Ban.) tioc. (- dintr-o oala de lut.)
3Ciob substantiv neutru, plural cioburi
4Ciob -uri n.
Bucata dintr-un vas spart; harb. -uri de oglinda. [Monosilabic] /<turc.
çöp
Bucata dintr-un vas spart; harb. -uri de oglinda. [Monosilabic] /<turc.
çöp
5Ciob (cioburi), s..n. – Fragment, hirb, bucata dintr-un vas de lut, sticla sau portelan.
Limba Turca: çob (Roesler 608; seineanu, Ii, 128).
Dar respinge aceasta der., bazindu-se pe extinderea geografica a cuvintului si pe absenta sa din dialecte.
Cuvintul apare si in per.; ar putea proveni din cuman. ceea ce ar explica mai bine extinderea ariei sale.
Dupa Cihac, Ii, 135, din pol. csop.
Derivat cioaba, substantiv feminin (pipa de lut; vas inutil); ciobai (var. ciobi), verb (a sparge, a face bucati).
Limba Turca: çob (Roesler 608; seineanu, Ii, 128).
Dar respinge aceasta der., bazindu-se pe extinderea geografica a cuvintului si pe absenta sa din dialecte.
Cuvintul apare si in per.; ar putea proveni din cuman. ceea ce ar explica mai bine extinderea ariei sale.
Dupa Cihac, Ii, 135, din pol. csop.
Derivat cioaba, substantiv feminin (pipa de lut; vas inutil); ciobai (var. ciobi), verb (a sparge, a face bucati).