Drob
Definitie, sens si explicatie
1Drob1, (1), drobi, substantiv masculin, (2, 3), droburi, substantiv neutru
1. Substantiv masculin Bucata, bulgare mai mare de sare; p. gener. bucata mare si compacta din ceva.
2. Substantiv neutru: Maruntaie de miel. ♢ Mancare preparata din maruntaie de miel tocate, invelite in prapur si puse la cuptor.
3. Substantiv neutru: (Regional) Cutia teascului de vin. – Din bulgara, scr. Drob.
1. Substantiv masculin Bucata, bulgare mai mare de sare; p. gener. bucata mare si compacta din ceva.
2. Substantiv neutru: Maruntaie de miel. ♢ Mancare preparata din maruntaie de miel tocate, invelite in prapur si puse la cuptor.
3. Substantiv neutru: (Regional) Cutia teascului de vin. – Din bulgara, scr. Drob.
2Drob2, drobi, substantiv masculin
1. Arbust din familia leguminoaselor, cu frunze trifoliate, cu flori galbene si cu fructele pastai turtite (Sarothamnus scoparius).
2. Nume dat mai multor arbusti din familia leguminoaselor, cu frunze trifoliate, flori albe, galbene sau rosietice si fructe pastai (Cytisus). ♢ Drob-de-munte = mic arbust cu ramuri lungi si subtiri acoperite cu peri aspri, cu frunze paroase pe partea inferioara si cu flori galbene (Cytisus hirsutus).
3. Planta erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina dreapta, cu frunze acoperite de peri si cu flori mici, galbene-aurii (Neslia paniculata). – Din limba rusa, limba ucraineana Drok (confundat cu drob1).
1. Arbust din familia leguminoaselor, cu frunze trifoliate, cu flori galbene si cu fructele pastai turtite (Sarothamnus scoparius).
2. Nume dat mai multor arbusti din familia leguminoaselor, cu frunze trifoliate, flori albe, galbene sau rosietice si fructe pastai (Cytisus). ♢ Drob-de-munte = mic arbust cu ramuri lungi si subtiri acoperite cu peri aspri, cu frunze paroase pe partea inferioara si cu flori galbene (Cytisus hirsutus).
3. Planta erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina dreapta, cu frunze acoperite de peri si cu flori mici, galbene-aurii (Neslia paniculata). – Din limba rusa, limba ucraineana Drok (confundat cu drob1).
3Drob substantiv verifica cuvantul: cos, lada, lemnul-bobului, salcam-galben.
4Drob substantiv
1. verifica cuvantul: bulgare.
2. verifica cuvantul: drobita.
3. verifica cuvantul: drobusor.
1. verifica cuvantul: bulgare.
2. verifica cuvantul: drobita.
3. verifica cuvantul: drobusor.
5Drob (bulgare de sare, planta) substantiv masculin, plural drobi
6Drob (maruntaie de miel, fel de mancare, cutia teascului) substantiv neutru, plural droburi
7Drob2 -uri n.
Fel de mancare pregatita din maruntaie (de porc, de miel) tocate, cu adaus de condimente, infasurate in prapur si date la cuptor. /<bulg., limba sarba: drob
Fel de mancare pregatita din maruntaie (de porc, de miel) tocate, cu adaus de condimente, infasurate in prapur si date la cuptor. /<bulg., limba sarba: drob
8Drob3 -i m.
Arbust din familia leguminoaselor avand tulpina paroasa, frunze trifoliate, flori albe sau galbene si fructul in forma de pastaie. /<rus., limba ucraineana drok
Arbust din familia leguminoaselor avand tulpina paroasa, frunze trifoliate, flori albe sau galbene si fructul in forma de pastaie. /<rus., limba ucraineana drok
9Drob1 -i m.
Bulgare mare de sare. /<bulg., limba sarba: drob
Bulgare mare de sare. /<bulg., limba sarba: drob
10Drob (-bi), substantiv masculin –
1. Bucata. –
2. Bulgare de sare gema. –
3. Maruntaie de pasare, si, in special, de miel. –
4. Fel tipic de mincare, din maruntaie de miel invelit in prapur. – Mr. drob.
Sl. drobĭ, conform bulgara, limba sarba: drob, limba rusa drobĭ „bucata” (Miklosich, Slaw.
Elem., 21; Cihac, Ii, 102; Conev 43 si 90).
Pentru semantism, conform bulgara drob „plamin”, limba sarba:, cr., slov., ceh. drob „intestine”.
Din limba slava (veche) a trecut si in mag. darab, de unde dubletul darab, substantiv masculin si n. (Trans., bucata). – Derivat drobina, substantiv feminin (bulgare de sare gema), din limba slava (veche) (bg.) drobina, secolul Xvii; sdrobi, verb (a sparge, a distruge; a toca, a pulveriza), din limba slava (veche) s(ŭ)drobiti (conform megl. drubes ‹ bulgara drobia); sdrobitor, adjectiv (care zdrobeste); sdrobitura, substantiv feminin (spartura); sdrob, substantiv masculin (fragment, rest).
1. Bucata. –
2. Bulgare de sare gema. –
3. Maruntaie de pasare, si, in special, de miel. –
4. Fel tipic de mincare, din maruntaie de miel invelit in prapur. – Mr. drob.
Sl. drobĭ, conform bulgara, limba sarba: drob, limba rusa drobĭ „bucata” (Miklosich, Slaw.
Elem., 21; Cihac, Ii, 102; Conev 43 si 90).
Pentru semantism, conform bulgara drob „plamin”, limba sarba:, cr., slov., ceh. drob „intestine”.
Din limba slava (veche) a trecut si in mag. darab, de unde dubletul darab, substantiv masculin si n. (Trans., bucata). – Derivat drobina, substantiv feminin (bulgare de sare gema), din limba slava (veche) (bg.) drobina, secolul Xvii; sdrobi, verb (a sparge, a distruge; a toca, a pulveriza), din limba slava (veche) s(ŭ)drobiti (conform megl. drubes ‹ bulgara drobia); sdrobitor, adjectiv (care zdrobeste); sdrobitura, substantiv feminin (spartura); sdrob, substantiv masculin (fragment, rest).
11Drob (-bi), substantiv masculin –
1. Varietati de arbust (Cytisus albus, Cytisus Heufellii, Cytisus hirsutus, Cytisus nigricans, Genista Tinctoria). –
2. Planta (Neslea paniculata). – Varianta drog.
Rut., limba rusa drok (Candrea; Scriban), cu finala alterata, probabil prin influenta cuvintului anterior. – Derivat drobisor (var. drobusor), substantiv masculin (arbust, drob; Isatis tictoria; Genista tinctoria); drobita, substantiv feminin (Genista tinctoria); drobusoara, substantiv feminin (arbust, drob).
1. Varietati de arbust (Cytisus albus, Cytisus Heufellii, Cytisus hirsutus, Cytisus nigricans, Genista Tinctoria). –
2. Planta (Neslea paniculata). – Varianta drog.
Rut., limba rusa drok (Candrea; Scriban), cu finala alterata, probabil prin influenta cuvintului anterior. – Derivat drobisor (var. drobusor), substantiv masculin (arbust, drob; Isatis tictoria; Genista tinctoria); drobita, substantiv feminin (Genista tinctoria); drobusoara, substantiv feminin (arbust, drob).
12Drob, droburi substantiv neutru (vulg.) penis. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)