Definitie Ciocni - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Ciocni, ciocnesc, verb IV.
1. Reflexiv (recipr.) instranzitiv si tranz.
A (se) lovi, a (se) izbi (unul) de altul (facand zgomot). ♦ Tranzitiv A lovi ouale rosii unul de altul cu unul dintre capete, conform traditiei legate de sarbatoarea Pastilor. ♦ Tranzitiv (Despre pui) A sparge coaja oului in care s-a format, pentru a iesi din el. ♦ Tranzitiv A lovi usor unul de altul paharele de bautura, in semn de urare.
2. Tranzitiv A lovi un obiect fragil, producandu-i o crapatura, o plesnitura; a face sa crape, sa plesneasca.
3. Reflexiv recipr.
Figurativ (Despre interese, idei etcetera) A fi sau a veni in contradictie.
4. Reflexiv recipr.
Figurativ(Despre armate adverse; rar, despre oameni) A se incaiera, a se bate. – Conform: bulgara č u k n a, limba ucraineana k o k n u t i.

Varianta definitie 2: Ciocni verb verifica cuvantul: contrazice, incaiera, infrunta, opune.

Varianta definitie 3: Ciocni verb
1. a se izbi, a se lovi, a se tampona, (rar) a se intreciocni. (S-au - doua tramvaie.)
2. verifica cuvantul: ciobi.
3. verifica cuvantul: sparge.
4. a inchina. (- paharul in sanatatea lui.)

Varianta definitie 4: Ciocni verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural ciocnesc, imperfect 3 singular ciocnea; conjunctie: prezent 3 singular si plural ciocneasca

Varianta definitie 5: A ciocni -esc tranzitiv 1) (obiecte) A lovi usor, producand zgomot; a izbi usor. ♢ - paharele a atinge usor paharele, inchinandu-le in sanatatea sau in cinstea cuiva. 2) (obiecte fragile) A face sa crape, sa plesneasca. 3) A face sa se ciocneasca. /conform bulgara tukna, limba ucraineana koknuti

Varianta definitie 6: A se ciocni ma -esc intranzitiv 1) (despre obiecte tari, vehicule etcetera) A se lovi, venind din directii opuse; a se tampona. 2) figurativ (despre interese, idei etcetera) A fi in contradictie; a se bate cap in cap; a se contrazice. 3) fig.
A intra in conflict. Armatele s-au ciocnit. /conform bulgara tukna, limba ucraineana koknuti

Varianta definitie 7: Ciocni (ciocnesc, ciocnit), verb –
1. A bate, a izbi. –
2. A bate in usa. –
3. A inchina, a lovi usor paharele inainte de a bea. –
4. A tabari, a navali, a se repezi. –
5. A rezista, a se opune. – Mr. ciucaes, megl. ciucnes.
Formatie spontana, plecindu-se de la cioc „zgomot produs de o izbitura”, care prezinta un paralelism perfect cu ciocani.
Se considera, totusi (Cihac, II, 55; DAR; Candrea), ca trebuie sa provina din vreo forma limba slava (veche) ca limba rusa čoknuti, bulgara čeknuvam; ceea ce nu pare posibil, daca se ia in consideratie aceeasi posibilitate expresiva, aplicata identic boc(a)ni si poc(a)ni.
Derivat ciocnas, substantiv masculin (miner care munceste intr-o salina), conform ciocanas, probabil prin contaminare cu ocnas; ciocneala substantiv feminin (izbitura); ciocnet, substantiv feminin (izbitura); ciocnitura, substantiv feminin (izbitura).

Varianta definitie 8: Ciocni (-nesc, -it), verb –
1. A bate, a izbi. –
2. A bate in usa. –
3. A inchina, a lovi usor paharele inainte de a bea. –
4. A tabari, a navali, a se repezi. –
5. A rezista, a se opune. – Mr. ciucaes, megl. ciucnes.
Formatie spontana, plecindu-se de la cioc „zgomot produs de o izbitura”, care prezinta un paralelism perfect cu ciocani.
Se considera, totusi (Cihac, II, 55; DAR; Candrea), ca trebuie sa provina din vreo forma limba slava (veche) ca limba rusa čoknuti, bulgara čeknuvam; ceea ce nu pare posibil, daca se ia in consideratie aceeasi posibilitate expresiva, aplicata identic boc(a)ni si poc(a)ni.
Derivat ciocnas, substantiv masculin (miner care munceste intr-o salina), conform ciocanas, probabil prin contaminare cu ocnas; ciocneala substantiv feminin (izbitura); ciocnet, substantiv feminin (izbitura); ciocnitura, substantiv feminin (izbitura).