Definitie Ciocălau - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: CiocĂlẮu, ciocalai, substantiv masculin (Regional) Ciocan3. – Din limba maghiara Csuklo.

Varianta definitie 2: CiocĂlĂu substantiv verifica cuvantul: cocean, stiulete.

Varianta definitie 3: Ciocalau substantiv masculin, art. ciocalaul; plural ciocalai, art. ciocalaii

Varianta definitie 4: CiocĂlẮu -i m. reg.
Știulete cu sau fara boabe. /<ung. csuklo

Varianta definitie 5: Ciocalau, ciocalai, substantiv masculin (regional)
1. stiulete (de porumb, cu boabe), druga, dragalau, cotolan, chica.
2. partea de jos a strujanului de porumb cu radacina ramasa in pamant, dupa ce a fost taiat porumbul; cocean, ciocan, cioclej, tulean.
3. con de brad.
4. ciuperca veninoasa.
5. ciucure, canac.

Varianta definitie 6: Ciocalắu (ciocalắi), substantiv masculin –
1. Știulete de porumb curatat de boabe. –
2. Tulpina de porumb. –
3. Con de pin. –
4. (Trans.) Ciucure. – Varianta ciucalau.
Creatie expresiva, pe baza lui cioc, cioaca, cu sufix -lau.
Pentru sens, conform ciocan „con” si „stiulete de porumb”, ca si limba sarba: čokov „cocean” (conform Cihac, II, 53; Schuchardt, ZRPh., XV, 106), mag. csuklo „virful frunzei” (Scriban, Arhiva, 1912), a carui asemanare se explica fara indoiala prin izvorul expresiv comun. – Derivat inciocala, verb (a aranja, a potrivi), probabil plecindu-se de la ideea de „a incepe sa se formeze coceanul” (dupa Lacea, Dacor., V, 744, din sas.
Tschachel „veriga”, solutie putin probabila); desciocala (var. deciocala), verb (a desface; a curata de boabe, a scoate pastai), pe care Bogrea, Dacor., IV, 809, il deriva gresit din limba turca: çokal „carapace.”

Varianta definitie 7: Ciocalau, ciocalai substantiv masculin (vulg.) pervers care practica felatia sau cunilitia. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)