Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Ciucure

1 * Cuvantul cu diacritice: ciúcure
Cuvantul fara diacritice: ciucure

Definitie: CIUCURE, ciucuri, substantiv masculin 1. Ornament făcut dintr-o împletitură sau dintr-un mănunchi de fire, cu care se împodobesc marginile unui covor, ale unei draperii, unui obiect de îmbrăcăminte etcetera ♢ Locutiune adjectiv și adverb (Plin) ciucure (de... sau cu...) = (încărcat) până la refuz (de... sau cu...). 2. (Rar) Țurțur de gheață. ♦ (La plural; urmat de determinări) Ornamente de cristal sau de sticlă care atârnă de marginile candelabrelor sau ale lămpilor. [Varianta: ciucur substantiv masculin] – Conform: limba latina c i c c u l u m (= ciccum „ciorchine”).

2 * Cuvantul cu diacritice: ciúcure
Cuvantul fara diacritice: ciucure

Definitie: CIUCURE substantiv canaf, (popular) motocel, (învechit și reg.) peleș, (regional) frânghie, roit, tuftur, țarțam, țurțur, (Transilvania) boit, (prin Transilvania și Maram.) șalang, (Oltenia) țorțoloș, (învechit) piuscul, săgeac. (Căciuliță cu -.)

3 * Cuvantul cu diacritice: ciúcure
Cuvantul fara diacritice: ciucure

Definitie: ciucure substantiv masculin, art. ciucurele; plural ciucuri

4 * Cuvantul cu diacritice: ciúcure -i
Cuvantul fara diacritice: ciucure

Definitie: CIUCURE -i m. 1) Ornament constând dintr-un mănunchi de fire legate sau împletite, cu care se împodobește marginea unor obiecte; canaf. ♢ Plin - încărcat peste măsură. 2) Fiecare dintre ornamentele de cristal sau de sticlă, care atârnă la o lustră. 3) pop. Țurțur de gheață. /conform limba latina cicculum

5 * Cuvantul cu diacritice: ciúcure ciúcuri
Cuvantul fara diacritice: ciucure

Definitie: ciucure (ciucuri), substantiv masculin – 1. Moț, smoc de păr. – 2. Ornament făcut dintr-un mănunchi de fire, canaf. – 3. Pompon. – 4. Franj, ceapraz. – 5. Țurțur de gheață. – 6. Lacrimă de cristal, la candelabre. – 7. Ciorchine. – Istr. cicur. Din ciuc „smoc,” pe baza unui plural astăzi puțin folosit, ciucuri, de la care s-a refăcut un nou sing. Nu poate proveni din mag. csukor, csokor (Cihac, II, 491; Galdi, Dict., 172), deoarece cuvîntul mag. este un împrumut dialectal în rom. Pare puțin probabilă der. propusă de DAR, din limba latina ciccum ‹ limba greaca (veche) ϰίϰϰος „partea cărnoasă a rodiei” (conform REW), sau de la dim. său cicculum (Pușcariu, Studii istrorom., II, 226). Derivat ciucuri, verb (a face ciucuri); ciucurar, substantiv masculin (fabricant de pasmanterie); ciucuriu, adjectiv (moțat); ciucuros, adjectiv (cu multe ornamente); înciucura, verb (a împodobi; a încărca). Din rom. sau din mag. provine limba sarba: čokur „nod”.