Definitie Ciudă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: CIÚDĂ, substantiv feminin Sentiment de parere de rau, de invidie amestecata cu suparare sau de invidie amestecata cu dusmanie. ♢ Locutiune adv si prep.
În ciuda cuiva = cu intentia de a supara pe cineva, in necazul, in pofida cuiva; infruntand impotrivirea cuiva sau a ceva. ♢ Locutiune conjunctie: În ciuda faptului ca... = cu toate ca..., desi. ♢ Expresie A face (cuiva) in ciuda = a necaji intentionat (pe cineva). – Din limba slava (veche) čudo „minune”.

Varianta definitie 2: CIÚDĂ substantiv verifica cuvantul: minune, miracol.

Varianta definitie 3: CIÚDĂ substantiv verifica cuvantul: invidie.

Varianta definitie 4: Ciuda substantiv feminin, g.-d. art. ciudei; plural ciude

Varianta definitie 5: CIÚDĂ f. 1) Sentiment puternic de insatisfactie cauzat de o perspectiva ratata. A fierbe de -. 2) Pornire ascunsa (impotriva cuiva); necaz. A avea - pe cineva. ♢ În -a cuiva a) cu intentia de a provoca suparare cuiva; b) nesocotind vointa cuiva, infruntand pe cineva.
În -a faptului ca cu toate ca; macar ca; desi. 3) Sentiment de nemultumire egoista provocat de situatia in societate sau de calitatile cuiva; pizma; invidie. [G.-D. Ciudei; Sil. Ciu-da] /<sl. tudo

Varianta definitie 6: Ciuda (ciude), substantiv feminin –
1. (Înv.) Minunatie. –
2. (Înv.) Uimire, stupoare. –
3. Ciudatenie, lucru ciudat. –
4. Suparare, necaz. –
5. Furie, minie. – Mr. ciudie, megl. ciuda „minunatie”.
Sl.
čudo „miracol” (Miklosich, Slaw.
Elem., 53; Cihac, II, 58); conform bulgara, limba sarba:, cr., rut., limba rusa čudo, mag. csudo, csoda, limba albaneza tšudi.
Din mag. pare a proveni dubletul cionda „monstru, sperietoare”.
Pentru semantism, conform Șeineanu, Semasiol.,
222. Derivat ciudat, adjectiv (invechit, minunat; ciudat, neobisnuit, singular), conform bulgara čudat (Pascu, R. crit., V, 15); ciudatenie (var. ciudatie), substantiv feminin (ciudatenie); ciudos, adjectiv (minunat; ciudat); ciudesa, substantiv feminin (invechit, minunatie), din limba slava (veche) čudesa; ciudotvoret, adjectiv (facator de minuni), din limba slava (veche) čudotvorĭcĭ; ciudotvorenie, substantiv feminin (invechit, minune), din limba slava (veche) čudotvorjenije; ciudatime, substantiv feminin (invechit, minune; ciudatenie; uimire); ciudi, verb (a uimi; a nelinisti, a intriga; a supara, a stirni minie), conform limba slava (veche) čuditi sę „a se minuna”; inciuda, verb (a supara, a necaji).