Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Ciudă

1 * Cuvantul cu diacritice: ciúdă
Cuvantul fara diacritice: ciuda

Definitie: CIUDĂ, substantiv feminin Sentiment de părere de rău, de invidie amestecată cu supărare sau de invidie amestecată cu dușmănie. ♢ Locutiune adv și prep. În ciuda cuiva = cu intenția de a supăra pe cineva, în necazul, în pofida cuiva; înfruntând împotrivirea cuiva sau a ceva. ♢ Locutiune conjunctie: În ciuda faptului că... = cu toate că..., deși. ♢ Expresie A face (cuiva) în ciudă = a necăji intenționat (pe cineva). – Din limba slava (veche) čudo „minune”.

2 * Cuvantul cu diacritice: ciúdă
Cuvantul fara diacritice: ciuda

Definitie: CIUDĂ substantiv verifica cuvantul: minune, miracol.

3 * Cuvantul cu diacritice: ciúdă
Cuvantul fara diacritice: ciuda

Definitie: CIUDĂ substantiv verifica cuvantul: invidie.

4 * Cuvantul cu diacritice: ciúdă
Cuvantul fara diacritice: ciuda

Definitie: ciudă substantiv feminin, g.-d. art. ciudei; plural ciude

5 * Cuvantul cu diacritice: ciúdă
Cuvantul fara diacritice: ciuda

Definitie: CIUDĂ f. 1) Sentiment puternic de insatisfacție cauzat de o perspectivă ratată. A fierbe de -. 2) Pornire ascunsă (împotriva cuiva); necaz. A avea - pe cineva. ♢ În -a cuiva a) cu intenția de a provoca supărare cuiva; b) nesocotind voința cuiva, înfruntând pe cineva. În -a faptului că cu toate că; măcar că; deși. 3) Sentiment de nemulțumire egoistă provocat de situația în societate sau de calitățile cuiva; pizmă; invidie. [G.-D. ciudei; Sil. ciu-dă] limba slava (veche) țudo

6 * Cuvantul cu diacritice: ciúdă ciúde
Cuvantul fara diacritice: ciuda

Definitie: ciudă (ciude), substantiv feminin – 1. (Înv.) Minunăție. – 2. (Înv.) Uimire, stupoare. – 3. Ciudățenie, lucru ciudat. – 4. Supărare, necaz. – 5. Furie, mînie. – Mr. ciudie, megl. ciudă „minunăție”. Sl. čudo „miracol” (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 58); conform bulgara, limba sarba:, cr., rut., limba rusa čudo, mag. csudo, csoda, limba albaneza tšudi. Din mag. pare a proveni dubletul ciondă „monstru, sperietoare”. Pentru semantism, conform Șeineanu, Semasiol., 222. Derivat ciudat, adjectiv (învechit, minunat; ciudat, neobișnuit, singular), conform bulgara čudat (Pascu, R. crit., V, 15); ciudățenie (var. ciudăție), substantiv feminin (ciudățenie); ciudos, adjectiv (minunat; ciudat); ciudesă, substantiv feminin (învechit, minunăție), din limba slava (veche) čudesa; ciudotvoreț, adjectiv (făcător de minuni), din limba slava (veche) čudotvorĭcĭ; ciudotvorenie, substantiv feminin (învechit, minune), din limba slava (veche) čudotvorjenije; ciudățime, substantiv feminin (învechit, minune; ciudățenie; uimire); ciudi, verb (a uimi; a neliniști, a intriga; a supăra, a stîrni mînie), conform limba slava (veche) čuditi sę „a se minuna”; înciuda, verb (a supăra, a necăji).