Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Ciuf

1 * Cuvantul cu diacritice: ciuf
Cuvantul fara diacritice: ciuf

Definitie: CIUF, (1) ciufuri, substantiv neutru, (2, 3) ciufi, substantiv masculin 1. Substantiv neutru: Smoc de păr zbârlit (căzut pe frunte). 2. Substantiv masculin Nume dat în glumă oamenilor, mai rar animalelor, cu părul ciufulit sau, prin extensiune, cu aspect neîngrijit. 3. Substantiv masculin Numele mai multor păsări răpitoare de noapte din familia bufnițelor, cu două smocuri de pene deasupra ochilor; ciuhurez. – Etimologie necunoscuta

2 * Cuvantul cu diacritice: ciuf
Cuvantul fara diacritice: ciuf

Definitie: CIUF substantiv 1. (popular) hălăciugă. (Are un - de păr.) 2. (ORNIT.; Asio otus) (prin Olt.) știuhurez. 3. (ORNIT.; Otus scops) (prin Banat) ciui, ciuș, scioi, tui, țiuș. 4. verifica cuvantul: huhurez.

3 * Cuvantul cu diacritice: ciuf
Cuvantul fara diacritice: ciuf

Definitie: CIUF adjectiv verifica cuvantul: caraghios, ridicol.

4 * Cuvantul cu diacritice: ciuf
Cuvantul fara diacritice: ciuf

Definitie: ciuf (persoană, pasăre) substantiv masculin, plural ciufi

5 * Cuvantul cu diacritice: ciuf
Cuvantul fara diacritice: ciuf

Definitie: ciuf (smoc de păr) substantiv neutru, plural ciufuri

6 * Cuvantul cu diacritice: ciuf -uri
Cuvantul fara diacritice: ciuf

Definitie: CIUF¹ -uri n. 1) Smoc de păr zbârlit (care atârnă pe frunte). A apuca de -. 2) glum. Ființă cu păr zbârlit. ungara csuf

7 * Cuvantul cu diacritice: ciuf -i
Cuvantul fara diacritice: ciuf

Definitie: CIUF² -i m. Pasăre răpitoare nocturnă din familia bufnițelor. ungara csuf

8 * Cuvantul cu diacritice: ciuf
Cuvantul fara diacritice: ciuf

Definitie: ciuf substantiv și adjectiv (regional) 1. (substantiv neutru) păr mult și zbârlit, nepieptenat; hălăciugă. 2. (substantiv masculin) bufniță, huhurez, ciuhurez. 3. (adj.) cu părul vâlvoi, nepieptenat; ciufulit. 4. (substantiv neutru) numele unui dans țărănesc. 5. (reg.; substantiv masculin) păcălici, măscărici, bufon, ciufelnic. 6. (reg.; substantiv masculin și feminin:) bărbat sau femeie decăzut(ă), depravat(ă); secătură, vagabond, om fără căpătâi. 7. (reg.; substantiv masculin și feminin:) om sau femeie urât(ă), pocit(ă), slut(ă).

9 * Cuvantul cu diacritice: ciuf -fi
Cuvantul fara diacritice: ciuf

Definitie: ciuf (-fi), substantiv masculin – 1. Smoc de păr zbîrlit. – 2. Moț. – 3. (Adj.) Ciufulit, zbîrlit, cu părul încîlcit. – 4. Cucuvea. – 5. Pocitanie, sluțenie, persoană urîtă și caraghioasă. – 6. Afemeiat, petrecăreț, depravat. – 7. Șarlatan, pungaș. – 8. Dans tipic. Varianta ciof. Mr. ciuf. Creație expresivă (Schuchardt, ZRPh., XXXI, 1-5; Tiktin), conform limba sarba: čup (› rom. ciup), limba italiana ciuffo (Battisti, II, 969), limba albaneza čufkë. Numele cucuvelei se explică prin moțul pe care îl au unele specii ale acestei păsări, iar sensul 6 pare a proveni din noțiunea intermediară de „persoană care se culcă tîrziu, noctambul.” Cu accepția de „șarlatan” prezintă aceeași asociere de idei a limba latina bufo cu franceza bouffon. Philippide, II, 706, consideră cuvîntul „obscur”. Pușcariu, Dacor., II, 607 (urmat de Galdi, Dict., 116), pleacă de la mag. csuf; dar același Pușcariu, Dacor., II, 609 (conform DAR), consideră că ciuf „moț” drept cuvînt diferit, care derivă din verifica cuvantul: limba germana, conform limba italiana ciuffo. Este vorba fără îndoială de o greșeală, și cuvîntul limba italiana se consideră de obicei cuvînt expresiv (conform Prati 288), la fel ca cel rom. Conform: Rosetti, II, 114. Este puțin probabilă der. din bulgara čuch (Conev 54), și mai puțin cea dintr-o limbă anterioară indoeurop. (Lahovary 323), și din limba slava (veche) čubŭ „creastă” (Cihac, II, 57). Derivat ciuhă (var. ciofă, ciof), substantiv feminin (bufniță; sperietoare); ciuș, adjectiv (moțat); ciuș, substantiv masculin (specie de cucuvea, Citus brachyotus); ciufan, substantiv masculin (varietate de varză); ciufuli, verb (a ciufuli, a zbîrli, a încîlci părul; a se lua la harță, a se lua de păr, a se părui; a face pe cineva ridicol; a-și bate joc de cineva; Trans., a înșela); der. expresivă (Graur, BL, IV, 91), care s-a confundat în Trans. cu mag. csufolni „a ridiculiza, a înșela”, de unde ultimele sale sensuri; ciufuleală, substantiv feminin (bătaie, chelfăneală; pedeapsă); ciuhurez, substantiv masculin (specie de cucuvea, Asio otus), rezultat al contaminării între ciuhă și huhurez. Nu este clară relația acestei rădăcini cu ciurlă (var. ciurlos), substantiv masculin (despletit, ciufulit), der. ciurlan, substantiv masculin (tufiș, mărăciniș); și cea pe care o propune Battisti, III, 1819, de la ciuhă, limba italiana giufà, cu arab. ğuhā „nebun,” pare incertă.