Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Ciup

1 * Cuvantul cu diacritice: ciup
Cuvantul fara diacritice: ciup

Definitie: CIUP substantiv verifica cuvantul: cioc, clonț, plisc.

2 * Cuvantul cu diacritice: ciup
Cuvantul fara diacritice: ciup

Definitie: ciup², ciupi, substantiv masculin (popular) 1. (mai ales la plural) șuviță de păr, moț, chică, percică, ciuf, smoc, chică. 2. lână rămasă în pieptenii de scărmănat; resturile câlților de cânepă; târș, buhaci, bujoi, ghijar, corci, muzac, huci.

3 * Cuvantul cu diacritice: ciup ciúpi
Cuvantul fara diacritice: ciup

Definitie: ciup (ciupi), substantiv masculin – 1. Smoc de păr, moț, tupeu. – 2. Șuviță, plete, cîrlionț. – 3. Copac stufos, frunziș. – Mr. ciup „ață de cînepă”. Sl. (sb. čup „smoc”, limba rusa čup „moț”), conform limba albaneza čupë „plete”. Nu poate proveni direct din limba sarba:, cum crede DAR, datorită circulației extinse a cuvîntului rom. Pare cuvînt diferit de cel anterior, probabil în legătură cu ciuf. – Derivat ciupos, adjectiv (zbîrlit, ciufulit).

4 * Cuvantul cu diacritice: ciup
Cuvantul fara diacritice: ciup

Definitie: ciup interjectie – Exprimă zgomotul produs de ciugulitul păsărilor, sau de mersul pe vîrfuri. – Varianta cip. Creație spontană. – Derivat ciup, substantiv neutru (cioc), cuvînt rar; ciupi, verb (a ciocăni, a lovi cu ciocul; a rupe lăstari, a paște; a mînca pe apucate; a fura cantități mici; a culege, a aduna; a pișca; a bate, a face zob; reflexiv, a se ameți, a se chercheli), care se consideră de obicei der. de la limba sarba: čupati, „a ciupi, a smulge”, și acesta din limba albaneza tšupis „a ciuguli” (Cihac, II, 50; Pușcariu, Lr., 265; DAR; conform Conev 96; Rosetti, II, 114), însă ex. străine s-ar putea multiplica (bg. čupja „a rupe”, čupkam „a ciuguli”, mag. csipni „a ciupi”), probabil datorită rădăcinii expresive comune; ciupeală, substantiv feminin (șterpelire; furtișag; acțiunea de a ciupi); ciupitură, substantiv feminin (ciupeală; cantitate mică); ciupitor, adjectiv (borfaș); ciupeli, verb (a ciuguli, a da cu ciocul; a mînca pe apucate; a jumuli; a pîrli porcul pentru a-l curăța de păr; a fura, a șterpeli), creație expresivă, cu adăugarea grupului -li (Graur, BL, VI, 146), pe care Tiktin și DAR îl explică prin mag. csupalni „a smulge”, cuvînt cu siguranță în legătură, cu limba sarba: (în schimb, din mag. csiperesz provine ciupăra, care circulă în Trans., cu aceleași accepții); ciupelniță, substantiv feminin (Bucovina, groapă); ciupăi, verb (Bucovina, a merge pe vîrfuri; despre mistreți, a grohăi; a se bălăci), der. normal de la ciup, pe care DAR îl separă ca și cum ar fi trei cuvinte diferite, explicîndu-l pe primul prin rut. čapati „a merge.” Ca și în alte cazuri de creații spontane, este greu de stabilit legătura exactă a lui ciup cu limba albaneza kjep „cioc”; nu pare însă de folos nici să ajungem, pentru a o explica, la limbile anterioare indoeurop. (Lahovary 324).