Definitie Ciup - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Ciup substantiv verifica cuvantul: cioc, clont, plisc.

Varianta definitie 2: Ciup2, ciupi, substantiv masculin (popular)
1. (mai ales la plural) suvita de par, mot, chica, percica, ciuf, smoc, chica.
2. lana ramasa in pieptenii de scarmanat; resturile caltilor de canepa; tars, buhaci, bujoi, ghijar, corci, muzac, huci.

Varianta definitie 3: Ciup (ciupi), substantiv masculin –
1. Smoc de par, mot, tupeu. –
2. Șuvita, plete, cirliont. –
3. Copac stufos, frunzis. – Mr. ciup „ata de cinepa”.
Sl. (sb.
čup „smoc”, limba rusa čup „mot”), conform limba albaneza čupë „plete”.
Nu poate proveni direct din limba sarba:, cum crede DAR, datorita circulatiei extinse a cuvintului rom.
Pare cuvint diferit de cel anterior, probabil in legatura cu ciuf. – Derivat ciupos, adjectiv (zbirlit, ciufulit).

Varianta definitie 4: Ciup interjectie – Exprima zgomotul produs de ciugulitul pasarilor, sau de mersul pe virfuri. – Varianta cip.
Creatie spontana. – Derivat ciup, substantiv neutru (cioc), cuvint rar; ciupi, verb (a ciocani, a lovi cu ciocul; a rupe lastari, a paste; a minca pe apucate; a fura cantitati mici; a culege, a aduna; a pisca; a bate, a face zob; reflexiv, a se ameti, a se chercheli), care se considera de obicei der. de la limba sarba: čupati, „a ciupi, a smulge”, si acesta din limba albaneza tšupis „a ciuguli” (Cihac, II, 50; Puscariu, Lr., 265; DAR; conform Conev 96; Rosetti, II, 114), insa ex. straine s-ar putea multiplica (bg.
čupja „a rupe”, čupkam „a ciuguli”, mag. csipni „a ciupi”), probabil datorita radacinii expresive comune; ciupeala, substantiv feminin (sterpelire; furtisag; actiunea de a ciupi); ciupitura, substantiv feminin (ciupeala; cantitate mica); ciupitor, adjectiv (borfas); ciupeli, verb (a ciuguli, a da cu ciocul; a minca pe apucate; a jumuli; a pirli porcul pentru a-l curata de par; a fura, a sterpeli), creatie expresiva, cu adaugarea grupului -li (Graur, BL, VI, 146), pe care Tiktin si DAR il explica prin mag. csupalni „a smulge”, cuvint cu siguranta in legatura, cu limba sarba: (in schimb, din mag. csiperesz provine ciupara, care circula in Trans., cu aceleasi acceptii); ciupelnita, substantiv feminin (Bucovina, groapa); ciupai, verb (Bucovina, a merge pe virfuri; despre mistreti, a grohai; a se balaci), der. normal de la ciup, pe care DAR il separa ca si cum ar fi trei cuvinte diferite, explicindu-l pe primul prin rut.
čapati „a merge.” Ca si in alte cazuri de creatii spontane, este greu de stabilit legatura exacta a lui ciup cu limba albaneza kjep „cioc”; nu pare insa de folos nici sa ajungem, pentru a o explica, la limbile anterioare indoeurop. (Lahovary 324).