Clasic -ă
Definitie, sens si explicatie
1Clasic, -ă, clasici, -ce, adjectiv
1. (Despre opere literare, stiintifice, artistice) Care serveste ca model de perfectiune, care poate fi luat drept model; prin extensiune care este scris dupa canoanele obisnuite, traditionale. ♦ (Despre scriitori, artisti, oameni de stiinta etcetera; adesea substantivat) De mare valoare, a carui opera isi pastreaza importanta de-a lungul veacurilor, ramane in patrimoniul cultural-stiintific al unui popor sau al lumii.
2. Care concentreaza caracteristicile (bune sau rele ale) unui lucru, ale unei actiuni, ale unei situatii etcetera; tipic, caracteristic; care este folosit in mod curent.
Procedeu tehnic clasic
3. Care apartine clasicismului, privitor la clasicism. – Din franceza Classique, limba latina Classicus.
1. (Despre opere literare, stiintifice, artistice) Care serveste ca model de perfectiune, care poate fi luat drept model; prin extensiune care este scris dupa canoanele obisnuite, traditionale. ♦ (Despre scriitori, artisti, oameni de stiinta etcetera; adesea substantivat) De mare valoare, a carui opera isi pastreaza importanta de-a lungul veacurilor, ramane in patrimoniul cultural-stiintific al unui popor sau al lumii.
2. Care concentreaza caracteristicile (bune sau rele ale) unui lucru, ale unei actiuni, ale unei situatii etcetera; tipic, caracteristic; care este folosit in mod curent.
Procedeu tehnic clasic
3. Care apartine clasicismului, privitor la clasicism. – Din franceza Classique, limba latina Classicus.
2Clasic adjectiv
1. verifica cuvantul: reprezentativ.
2. verifica cuvantul: obisnuit.
1. verifica cuvantul: reprezentativ.
2. verifica cuvantul: obisnuit.
3Clasic, -ă adjectiv
1. referitor la lumea antica greco-latina; caracteristic acesteia. ♢ conform normelor artei antice greco-latine.
2. referitor la clasicism (1).
3. (despre opere literare, artistice etcetera) care poate servi ca model de perfectiune. ♢ (despre scriitori, artisti etcetera; si substantiv masculin) care apartine clasicismului, de mare valoare, a carui opera ramane in patrimoniul cultural-stiintific al unui popor sau al lumii; model.
4. care are loc in mod obisnuit in anumite circumstante; obisnuit; tipic, caracteristic. (< franceza classique, limba latina classicus)
1. referitor la lumea antica greco-latina; caracteristic acesteia. ♢ conform normelor artei antice greco-latine.
2. referitor la clasicism (1).
3. (despre opere literare, artistice etcetera) care poate servi ca model de perfectiune. ♢ (despre scriitori, artisti etcetera; si substantiv masculin) care apartine clasicismului, de mare valoare, a carui opera ramane in patrimoniul cultural-stiintific al unui popor sau al lumii; model.
4. care are loc in mod obisnuit in anumite circumstante; obisnuit; tipic, caracteristic. (< franceza classique, limba latina classicus)
4Clasic adjectiv m., plural clasici; f. singular clasica, plural clasice
5Clasic -ca (-ci, -ce) 1) Care tine de clasicism; propriu clasicismului. Literatura -ca. 2) (despre opere literare, stiintifice etcetera) Care serveste ca model de perfectiune. Opera -ca. 3) (despre scriitori, artisti etcetera) A carei opera isi pastreaza valoarea de-a lungul veacurilor. Scriitor -. 4) Care are loc in mod obisnuit. /<fr. classique, limba latina classicus
6Clasic, -ă adjectiv
1. Referitor la lumea antica greco-latina; caracteristic antichitatii greco-latine. ♦ Conform normelor artei antice greco-latine.
2. Privitor la clasicism (1).
3. (Despre o lucrare, o opera de arta) Care serveste ca model de perfectiune, ajuns la perfectiune. ♦ (si substantiv masculin; despre scriitori, artisti etcetera) Care apartine clasicismului greco-latin sau francez; considerat perfect, care a atins un inalt nivel de perfectiune, care apartine unei epoci considerate perfecta, model.
4. Care are loc in mod obisnuit in anumite circumstante; obisnuit; tipic, caracteristic. [Conform: franceza classique, limba italiana classico, limba latina classicus].
1. Referitor la lumea antica greco-latina; caracteristic antichitatii greco-latine. ♦ Conform normelor artei antice greco-latine.
2. Privitor la clasicism (1).
3. (Despre o lucrare, o opera de arta) Care serveste ca model de perfectiune, ajuns la perfectiune. ♦ (si substantiv masculin; despre scriitori, artisti etcetera) Care apartine clasicismului greco-latin sau francez; considerat perfect, care a atins un inalt nivel de perfectiune, care apartine unei epoci considerate perfecta, model.
4. Care are loc in mod obisnuit in anumite circumstante; obisnuit; tipic, caracteristic. [Conform: franceza classique, limba italiana classico, limba latina classicus].