1
Clopot, clopote, substantiv neutru
1. Obiect metalic în formă de pară, deschis în partea de jos și prevăzut în interior cu o limbă mobilă, care, lovindu-se de pereții obiectului, produce sunete caracteristice.
Expresie (Familiar) A trage clopotele = a) a curta o femeie; b) a divulga un secret.
Sunet de clopot (1).
2. Piesă în formă de clopot (1), cu diverse întrebuințări (în industrie).
Clopot scufundător = cameră de lucru, construită din metal sau din beton armat, alimentată cu aer comprimat, care permite executarea unor lucrări sub apă.
Capac de sticlă de forma unui clopot (1), care se folosește pentru a feri alimentele sau alte obiecte de praf, în laboratoare etc. – Din slavă Klopotŭ.
1. Obiect metalic în formă de pară, deschis în partea de jos și prevăzut în interior cu o limbă mobilă, care, lovindu-se de pereții obiectului, produce sunete caracteristice.
Expresie (Familiar) A trage clopotele = a) a curta o femeie; b) a divulga un secret.
Sunet de clopot (1).
2. Piesă în formă de clopot (1), cu diverse întrebuințări (în industrie).
Clopot scufundător = cameră de lucru, construită din metal sau din beton armat, alimentată cu aer comprimat, care permite executarea unor lucrări sub apă.
Capac de sticlă de forma unui clopot (1), care se folosește pentru a feri alimentele sau alte obiecte de praf, în laboratoare etc. – Din slavă Klopotŭ.
DEX – dicționarul explicativ
2
Clopot clopote neutru 1) Instrument de percuție, de obicei din bronz, în formă de pară, cu o limbă mobilă care, la lovire, produce sunete.
A trage clopotul a divulga un secret. 2) Obiect cu asemenea formă având întrebuințări tehnice diverse.
Clopot scufundător cameră de lucru alimentată cu aer comprimat și folosită la lucrările subacvatice. /<slavă klopotu
A trage clopotul a divulga un secret. 2) Obiect cu asemenea formă având întrebuințări tehnice diverse.
Clopot scufundător cameră de lucru alimentată cu aer comprimat și folosită la lucrările subacvatice. /<slavă klopotu
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Clopot (clopote), substantiv neutru –
1. Obiect metalic în formă de pară prevăzut cu o limbă mobilă care produce sunete caracteristice. –
2. Bătaie de clopot, dangăt. –
3. Clopoței, talangă. –
4. În expresia a trage clopotele: a bate clopotul; a bate toba, a trîmbița; Argou, a curta o femeie, a-i face complimente. –
5. Varietate de campanule, Campanula carpatica, Campanula rapunculoides. – Aromână cloput. Slavă klopotŭ „zgomot”, de la klepati „a bate, a trage”, conform clipi (Miklosich, Slaw Elem., 25; Miklosich, Lexicon, 288; Cihac, II, 64; Conev 57).
Sensul de „clopot” nu este cert pentru slavă, dar conform bulgară klopot „clopot”, sârbă klepet „sunet de talangă”, sârbă klepetuša „talangă”.
Derivat clopoțel, substantiv masculin (talangă; clopot mic; diverse plante din familia campanulaceelor, Campanula glomerata, Campanula medium, Campanula rapunculus, Campanula patula, Campanula alpina, etc.); clopotar, substantiv masculin (persoană care trage clopotele la biserică; persoană care sună din clopoțel; berbec blînd; indiscret); clopotărie, substantiv feminin (atelierul clopotarului); clopoți (variantă clopoti), verb (a trage clopotul; a bate clopotul; a divulga, a trîmbița); clopotniță, substantiv feminin (turn de biserică în care sînt instalate clopotele).
Din română pare a proveni sârbă klopotar „miel blînd”.
1. Obiect metalic în formă de pară prevăzut cu o limbă mobilă care produce sunete caracteristice. –
2. Bătaie de clopot, dangăt. –
3. Clopoței, talangă. –
4. În expresia a trage clopotele: a bate clopotul; a bate toba, a trîmbița; Argou, a curta o femeie, a-i face complimente. –
5. Varietate de campanule, Campanula carpatica, Campanula rapunculoides. – Aromână cloput. Slavă klopotŭ „zgomot”, de la klepati „a bate, a trage”, conform clipi (Miklosich, Slaw Elem., 25; Miklosich, Lexicon, 288; Cihac, II, 64; Conev 57).
Sensul de „clopot” nu este cert pentru slavă, dar conform bulgară klopot „clopot”, sârbă klepet „sunet de talangă”, sârbă klepetuša „talangă”.
Derivat clopoțel, substantiv masculin (talangă; clopot mic; diverse plante din familia campanulaceelor, Campanula glomerata, Campanula medium, Campanula rapunculus, Campanula patula, Campanula alpina, etc.); clopotar, substantiv masculin (persoană care trage clopotele la biserică; persoană care sună din clopoțel; berbec blînd; indiscret); clopotărie, substantiv feminin (atelierul clopotarului); clopoți (variantă clopoti), verb (a trage clopotul; a bate clopotul; a divulga, a trîmbița); clopotniță, substantiv feminin (turn de biserică în care sînt instalate clopotele).
Din română pare a proveni sârbă klopotar „miel blînd”.
DER – dicționarul etimologic
4
Clopot substantiv neutru, plural clopote
DOOM – dicționarul ortografic