1
Harang (-ăngi), substantiv neutru – (Transilvania, Banat) Clopot. – Variantă (Oltenia) harîng.
Maghiară harang (Dar; Scriban; Galdi, Dict., 134). – Derivat barangă, substantiv feminin (animal care servește de călăuză celorlalte; gălăgios, palavragiu), prin contaminare cu maghiară beregni „a mugi”.
Pare fantastică ipoteza lui Philippide, Viața română, 1 (1916), p. 216, care pleacă de la barangos, neogreacă βαράγγοι, populație care a trăit în Evul Mediu în bazinul Dunării, pentru a-l explica pe barangă, ca și pe baragladină și toponimul Bărăgan; conform Bogrea, Lui N. Iorga, Omagiu, Craiova, 1922, p. 51-
63. De la barangă sau de la maghiară beregni provine bărăngi, verb (a striga, a țipa) și bărăni, verb (Transilvania, Moldova, a insista, a pisa; a rîvni), pe care Cihac, II, 479, dorea să-l derive din maghiară varni, de la varas „așteptare”.
Maghiară harang (Dar; Scriban; Galdi, Dict., 134). – Derivat barangă, substantiv feminin (animal care servește de călăuză celorlalte; gălăgios, palavragiu), prin contaminare cu maghiară beregni „a mugi”.
Pare fantastică ipoteza lui Philippide, Viața română, 1 (1916), p. 216, care pleacă de la barangos, neogreacă βαράγγοι, populație care a trăit în Evul Mediu în bazinul Dunării, pentru a-l explica pe barangă, ca și pe baragladină și toponimul Bărăgan; conform Bogrea, Lui N. Iorga, Omagiu, Craiova, 1922, p. 51-
63. De la barangă sau de la maghiară beregni provine bărăngi, verb (a striga, a țipa) și bărăni, verb (Transilvania, Moldova, a insista, a pisa; a rîvni), pe care Cihac, II, 479, dorea să-l derive din maghiară varni, de la varas „așteptare”.
Dicționar de sinonime