Ropot
Definitie, sens si explicatie
1Ropot, ropote, substantiv neutru
1. Zgomotul produs de loviturile dese ale copitelor unui cal care alearga. ♦ Mersul unui cal in trap sau in galop; goana.
2. Zgomot produs de caderea precipitata a ploii sau a grindinei; ploaie torentiala de scurta durata sau grindina abundenta venita pe neasteptate. ♦ Curgere repede (si zgomotoasa) a unui torent sau a valurilor in miscare.
3. Izbucnire (repetata) de aplauze; zgomotul produs de aceste aplauze.
4. Miscare saltareata (si zgomotoasa) de invartire la unele dansuri populare. – Din bulgara Ropot.
1. Zgomotul produs de loviturile dese ale copitelor unui cal care alearga. ♦ Mersul unui cal in trap sau in galop; goana.
2. Zgomot produs de caderea precipitata a ploii sau a grindinei; ploaie torentiala de scurta durata sau grindina abundenta venita pe neasteptate. ♦ Curgere repede (si zgomotoasa) a unui torent sau a valurilor in miscare.
3. Izbucnire (repetata) de aplauze; zgomotul produs de aceste aplauze.
4. Miscare saltareata (si zgomotoasa) de invartire la unele dansuri populare. – Din bulgara Ropot.
2Ropot substantiv verifica cuvantul: agonie.
3Ropot substantiv
1. verifica cuvantul: rapait.
2. rapaiala. (Un - de aplauze.)
3. tropait. (Un - de bocanci.)
1. verifica cuvantul: rapait.
2. rapaiala. (Un - de aplauze.)
3. tropait. (Un - de bocanci.)
4Ropot substantiv neutru, plural ropote
5Ropot -e n. 1) Zgomot puternic, cadentat si uniform, produs de unele fenomene naturale (ploaie, grindina, valuri, torente de apa etcetera), fiinte sau obiecte (copitele cailor, motoare etcetera). 2) Goana a cailor. 3) Zgomot brusc, puternic si rasunator, produs de ap-lauze. /<bulg. ropot
6Ropot (ropote), substantiv neutru – Rapaiala, tropaiala, bataie din palme. – Mr. (a)roput.
Sl. ropotŭ, rŭpŭtŭ (Cihac, Ii, 306; Conev 94); conform slov., ceh., limba rusa ropot. – Derivat ropoti, verb (a pacani, a tacani), din limba slava (veche) rŭpŭtati; ropai, verb (a ropoti), rezultatul contaminarii lui ropoti cu rapai; ropotit (var. ropait,ropaiala, ropoteala), substantiv feminin (ropot); ropotitor, adjectiv (sonor, care ropoteste).
Sl. ropotŭ, rŭpŭtŭ (Cihac, Ii, 306; Conev 94); conform slov., ceh., limba rusa ropot. – Derivat ropoti, verb (a pacani, a tacani), din limba slava (veche) rŭpŭtati; ropai, verb (a ropoti), rezultatul contaminarii lui ropoti cu rapai; ropotit (var. ropait,ropaiala, ropoteala), substantiv feminin (ropot); ropotitor, adjectiv (sonor, care ropoteste).