Despot
Definitie, sens si explicatie
1Despot, despoti, substantiv masculin
1. (În antichitate si in evul mediu) Conducator cu puteri discretionare; tiran. ♦ Figurativ Persoana excesiv de autoritara, care, in actiunile sale, nu tine seama de altii, care vrea sa-si impuna cu orice pret vointa.
2. (În Imperiul Bizantin) Guvernator autonom al unei provincii, al unui tinut. [Accentuat si: despot] – Din limba neogreaca: Despotis, franceza Despote.
1. (În antichitate si in evul mediu) Conducator cu puteri discretionare; tiran. ♦ Figurativ Persoana excesiv de autoritara, care, in actiunile sale, nu tine seama de altii, care vrea sa-si impuna cu orice pret vointa.
2. (În Imperiul Bizantin) Guvernator autonom al unei provincii, al unui tinut. [Accentuat si: despot] – Din limba neogreaca: Despotis, franceza Despote.
2Despot/déspot substantiv masculin
1. guvernator autonom al unei provincii din Imperiul Bizantin.
2. (in evul mediu) suveran cu puteri absolute, care guverna dupa bunul sau plac; tiran.
3. (figurativ) om tiranic, excesiv de autoritar. (< limba neogreaca: despotis, franceza despote, conform din limba greaca despotes, stapan)
1. guvernator autonom al unei provincii din Imperiul Bizantin.
2. (in evul mediu) suveran cu puteri absolute, care guverna dupa bunul sau plac; tiran.
3. (figurativ) om tiranic, excesiv de autoritar. (< limba neogreaca: despotis, franceza despote, conform din limba greaca despotes, stapan)
3Despot substantiv verifica cuvantul: tiran.
4Despot/despot substantiv masculin, plural despoti/despoti
5Despot -ti m. 1) Suveran care guverneaza in mod absolut si arbitrar; tiran; potentat; dictator. 2) figurativ Persoana care exercita o autoritate tiranica; tiran; satrap; dictator. [Accentuat si Despot] /<ngr. despotis, franceza despote
6Despot substantiv masculin
1. (Ist.) Suveran cu puteri absolute, care guverna arbitrar, dupa bunul sau plac, neingradit de nici o lege; tiran. ♦ (Figurat) Om tiranic, excesiv de autoritar cu ceilalti.
2. Guvernator autonom al unei provincii din Imperiul bizantin. [Conform: limba neogreaca: despotis, franceza despote, limba greaca (veche) despotes – stapan].
1. (Ist.) Suveran cu puteri absolute, care guverna arbitrar, dupa bunul sau plac, neingradit de nici o lege; tiran. ♦ (Figurat) Om tiranic, excesiv de autoritar cu ceilalti.
2. Guvernator autonom al unei provincii din Imperiul bizantin. [Conform: limba neogreaca: despotis, franceza despote, limba greaca (veche) despotes – stapan].
7Despot (-ti), substantiv masculin – Tiran. – Mr. dispot.
Ngr. δεσπότης (secolul Xvi), si modern mai ales la formele der., din franceza despote. – Derivat despotic, adjectiv ; despotie, substantiv feminin (invechit, regim al unui despot); despotism, substantiv neutru, cuvant invechit, despotismos (secolul Xviii; conform Galdi 169).
Ngr. δεσπότης (secolul Xvi), si modern mai ales la formele der., din franceza despote. – Derivat despotic, adjectiv ; despotie, substantiv feminin (invechit, regim al unui despot); despotism, substantiv neutru, cuvant invechit, despotismos (secolul Xviii; conform Galdi 169).