Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Clănțăni

1 * Cuvantul cu diacritice: clănțăní
Cuvantul fara diacritice: clantani

Definitie: CLĂNȚĂNI, clănțănesc, verb IV. Intranzitiv 1. (Despre dinți) a se ciocni unul de altul cu zgomot și în mod ritmic (de frig, de frică etcetera); (despre fălcile animalelor) a trosni (la vederea sau la devorarea prăzii). 2. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea ritmică a unor obiecte de metal sau de sticlă. ♦ A apăsa repetat, cu violență și cu zgomot de clanța unei uși. 3. Figurativ (Peior.) A vorbi mereu; a flecări. ♦ Reflexiv recipr. A se certa (ușor), a se ciorovăi. [Varianta: (popular) clențăni, clențeni verb IV.] – Clanț + sufix -ăni.

2 * Cuvantul cu diacritice: clănțăní
Cuvantul fara diacritice: clantani

Definitie: CLĂNȚĂNI verb a dârdâi. (Îi - dinții.)

3 * Cuvantul cu diacritice: clănțăní
Cuvantul fara diacritice: clantani

Definitie: CLĂNȚĂNI verb verifica cuvantul: ciondăni, ciorovăi, flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.

4 * Cuvantul cu diacritice: clănțăní
Cuvantul fara diacritice: clantani

Definitie: clănțăni verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural clănțănesc, imperfect 3 singular clănțănea; conjunctie: prezent 3 singular și plural clănțănească

5 * Cuvantul cu diacritice: a se clănțăní mă -ésc
Cuvantul fara diacritice: clantani

Definitie: A SE CLĂNȚĂNI mă -esc intranzitiv A se certa ușor pentru lucruri mărunte; a se ciondăni; a se ciorovăi. /clanț + sufix -ăni

6 * Cuvantul cu diacritice: a clănțăní -ésc
Cuvantul fara diacritice: clantani

Definitie: A CLĂNȚĂNI -esc intranzitiv 1) (despre dinți) A se ciocni repetat și cu zgomot unul de altul (de frig, de frică etcetera). 2) (despre obiecte metalice sau de sticlă) A produce un clănțănit; a face „clanț-clanț”. 3) figurativ A vorbi mult și fără rost; a clămpăni; a flecări; a pălăvrăgi; a trăncăni. /clanț + sufix -ăni

7 * Cuvantul cu diacritice: clănțăni
Cuvantul fara diacritice: clantani

Definitie: clănțăni, clănțănesc verifica cuvantul:i. verifica cuvantul: clămpăni (1.) (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)