Clănțău
Definitie, sens si explicatie
1Clănțău, clantai, substantiv masculin Om care vorbeste mult (si adesea pe ton impulsiv, agresiv). ♦ (Peior.) Avocat. – Clanta + sufix -au.
2Clănțău s., adjectiv verifica cuvantul: flecar.
3Clantau substantiv masculin, art. clantaul; plural clantai, art. clantaii
4Clănțău -i m.
Persoana vorbareata si agresiva. /clant + sufix -au
Persoana vorbareata si agresiva. /clant + sufix -au
5Clantau, clantai substantiv masculin
1. denuntator, informator.
2. om care vorbeste mult, adesea pe un ton violent si agresiv.
3. (peior.) avocat.
4. (peior.) ziarist. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)
1. denuntator, informator.
2. om care vorbeste mult, adesea pe un ton violent si agresiv.
3. (peior.) avocat.
4. (peior.) ziarist. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)