Definitie Coamă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: CoamĂ, coame, substantiv feminin
1. Par lung (si stufos) care creste pe grumazul sau de-a lungul spinarii unor animale. ♢ Par lasat sa creasca (excesiv de) lung pe capul unei persoane, mai ales al unui barbat. ♦ Figurativ Frunzis des din varful coroanei arborilor.
2. Culme prelungita de deal sau de munte; creasta.
3. Partea de deasupra, orizontala, a unui zid. ♦ Linie de intersectie (orizontala sau oblica) a doua versante de acoperis. – Limba Latina Coma.

Varianta definitie 2: CoamĂ substantiv
1. verifica cuvantul: creasta.
2. (CONSTR.) creasta, culme, (regional) comana, coroana, lat, samara, slimna. (a acoperisului unei case.)
3. muchie. (- la un zid.)

Varianta definitie 3: Coama substantiv feminin, g.-d. art. coamei; plural coame

Varianta definitie 4: CoamĂ -e f. 1) (la unele animale) Par lung si aspru pe partea superioara a gatului sau de-a lungul sirei spinarii. 2) Parul lung si aspru al unui om. 3) Partea cea mai inalta a unui deal sau munte; creasta; varf; culme; spinare; crestet; pisc. 4) Linie de intersectie a versantelor unui acoperis. 5) figurat Coroana deasa a unui copac. [Silabe Coa-ma] /<lat. coma

Varianta definitie 5: Coama (coame), substantiv feminin –
1. Par lung crescut pe grumazul sau spinarea unor animale. –
2. Par lung, plete. –
3. Creasta, culme. –
4. Creasta (de acoperis).
Mr., megl. coama, istr. comę.
Limba Latina cŏma (Puscariu 305; Candrea-Dens., 377; REW 2071; DAR); conform limba italiana chioma, prov. verifica cuvantul: sp., port. coma. – Derivat comat (var. incomat), adjectiv (cu coama, pletos); comos, adjectiv (pletos).
Matei Caragiale pare sa fi fost primul care a folosit verb a incoma „a incununa cu plete” (nori ce trec incomind cerul), construit pe baza adjectiv anterior; comar, substantiv neutru (partea dinspre ceafa a aparatorii de jug).