Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Coardă

1 * Cuvantul cu diacritice: coárdă
Cuvantul fara diacritice: coarda

Definitie: COARDĂ¹, coarde, substantiv feminin 1. Fir elastic confecționat din metal, din intestine de animale etcetera, care întins pe anumite instrumente muzicale, produce, prin vibrare, sunete; strună. ♢ Expresie (Familiar) A atinge (pe cineva) la coarda sensibilă (sau simțitoare) = a se adresa cuiva punând accentul pe un fapt la care acesta este mai sensibil; a lăuda, a măguli pe cineva. A întinde coarda până se rupe (sau plesnește) sau a întinde prea tare coarda = a împinge până la extrem o situație, a depăși limitele îngăduite într-o situație dată. ♦ (La plural) (Grup de) instrumente muzicale cu strune. ♢ Coardă vocală = fiecare dintre formațiile ligamentoase simetrice care aparțin laringelui și prin vibrarea cărora se produc sunete. Coardă dorsală = schelet intern situat în partea dorsală la cefalocordate. 2. Fir împletit de sfoară, păr etcetera care ține întinse capetele unui arc. 3. (Matematica) Segment de dreaptă care unește două puncte ale unei curbe sau extremitățile unui arc de cerc. 4. Sfoară care leagă brațele ferăstrăului și care, prin răsucire cu o pană, întinde pânza metalică a uneltei. 5. (La plural) Cele trei rânduri de frânghii întinse pe laturile ringului de box pentru a împiedica pe boxeri să iasă sau să cadă de pe ring. 6. Frânghie sau sfoară mai groasă de care se servesc gimnaștii pentru a executa diverse exerciții; frânghie cu care se joacă copiii, sărind ritmic peste ea; frânghie folosită de alpiniști în ascensiuni. 7. Ramură (tânără și elastică) a butucului viței de vie. ♦ Fiecare dintre vițele sau nuielele unei împletituri. 8. (Popular) Vână, nerv, mușchi, tendon, ligament (care se încordează la anumite mișcări). 9. Șuviță consistentă desprinsă dintr-o masă de sirop de zahăr care a fiert prea mult și este prea tare legat. 10. (Popular) Bârnă sau grindă mare și groasă care susține tavanul casei (și de care se atârnă diferite lucruri). [Plural și: corzi] – Limba Latina chorda (cu unele sensuri după franceza corde).

2 * Cuvantul cu diacritice: coárdă
Cuvantul fara diacritice: coarda

Definitie: COARDĂ², coarde, substantiv feminin (Regional) Spadă, sabie. [Varianta: coartă substantiv feminin] – Conform: limba maghiara k a r d.

3 * Cuvantul cu diacritice: coárdă
Cuvantul fara diacritice: coarda

Definitie: COARDĂ substantiv verifica cuvantul: crucea dinapoi, spadă.

4 * Cuvantul cu diacritice: coárdă
Cuvantul fara diacritice: coarda

Definitie: COARDĂ substantiv 1. (MUZICA) strună. (- a unei viori.) 2. (TEHNICA) sfoară, strună. (- a ferăstrăului.) 3. (prin Mold. și Olt.) săgeată. (- a unui arc de vânătoare.) 4. (TEHNICA) arc. (- la un mecanism.) 5. (TEHNICA) (regional) crac, punte. (- la compasul dogarului.) 6. (regional) coadă, rână, strună. (- la crâsnicul de pescuit.) 7. (TEHNICA) (regional) apărătoare, ceatlău, gânj, lambă, legătură, prăjină. (- la proțapul saniei.) 8. verifica cuvantul: braț. 9. (BOTANICA) viță. (Buciumul de vie are mai multe -e.) 10. (ANAT.) coardă dorsală verifica cuvantul: notocordă.

5 * Cuvantul cu diacritice: coárdă
Cuvantul fara diacritice: coarda

Definitie: coardă (anat., bot., constr., fiz., geom., industria lemnului, zootehnie, fir, funie) substantiv feminin, g.-d. art. coardei; plural coarde

6 * Cuvantul cu diacritice: coárdă
Cuvantul fara diacritice: coarda

Definitie: coardă (strună, parte a năvodului, spadă) substantiv feminin, g.-d. art. coardei; plural coarde

7 * Cuvantul cu diacritice: coárdă
Cuvantul fara diacritice: coarda

Definitie: coardă (frânghie la ringul de box, bârnă la casă) substantiv feminin, g.-d. art. corzii, plural corzi

8 * Cuvantul cu diacritice: coárdă corzi
Cuvantul fara diacritice: coarda

Definitie: COARDĂ² corzi f. 1) Grindă de susținere a tavanului la o casă țărănească. 2) plural Cele trei frânghii întinse pe laturile ringului de box. [G.-D. corzii; Sil. coar-dă] limba latina chorda

9 * Cuvantul cu diacritice: coárdă -e
Cuvantul fara diacritice: coarda

Definitie: COARDĂ¹ -e f. 1) Fir elastic, flexibil, care, fiind fixat la instrumente muzicale (vioară, pian etcetera), produce oscilații acustice; strună. - de chitară. ♢ Orchestră de -e orchestră alcătuită din instrumente muzicale cu coarde. A întinde -a până se rupe a întrece măsura în ceva. 2) Segment de dreaptă care unește două puncte ale unei curbe plane, fără a o intersecta. 3) Sfoară care leagă brațele unui ferăstrău cu rama, pentru a ține întinsă pânza. 4) Sfoară având la capete două mânere, cu care se joacă copiii sărind peste ea sau se folosește în unele exerciții sportive. 5) pop. Țesut conjunctiv, membranos, alb-sidefiu, rezistent, care leagă mușchii de oase; tendon. ♢ -ele vocale cele două membrane simetrice ale laringelui, a căror vibrație produce vocea. 6) Curbura gâtului la cal (acoperită de coamă). 7) Ramură din tulpina viței de vie. 8) Șuviță de sirop de zahăr sau de dulceață prea tare legat. [G.-D. coardei; Sil. coar-dă] limba latina chorda

10 * Cuvantul cu diacritice: coárdă -de
Cuvantul fara diacritice: coarda

Definitie: coardă (-de), substantiv feminin – 1. Fir elastic care, întins pe anumite instrumente muzicale, produce, prin vibrare, sunete; strună. – 2. Funie, frînghie, sfoară groasă. – 3. Sfoară. – 4. Șiret, legătură. – 5. Strună de chitară. – 6. Urzeală, bătătură. – 7. Tendon sau ligament care se încordează la anumite mișcări. – 8. Lăstar. – 9. Rădăcină aeriană. – 10. Arc, resort. – 11. Bîrnă sau grindă mare care susține tavanul. – 12. Grindă diagonală, tirant. – 13. La jocul de biliard, punct cîștigat prin trei lovituri. – 14. Viscozitate, întărire caracteristică marmeladei sau jeleului. – Varianta (învechit) cord. Mr. coardă, megl. coardă „grajd”. Limba Latina chŏrda (Pușcariu 387; Candrea-Dens., 380; REW 1881; DAR); conform limba albaneza kordëzë, limba italiana, prov., cat., port. corda, franceza corde, sp. cuerda. Apare în doc. slavo-rom. începînd cu 1408. La sensul 13, Graur, BL, V, 58, vede o confuzie a lui coardă „strună” cu franceza cuarte; însăși franceza corde se folosește ca termen de biliard. Sensul de „bîrnă” ar fi balcanic, după Jud, ZRPh., XXXVIII, 25, conform limba neogreaca: ϰόρδα; dar este mai puțin probabil să fie deja lat., conform sard. kordau „bîrnă” (Wagner 115). – Derivat cordiș, adverb (pieziș, oblic); cordui, verb (a strînge cu putere); cordar, substantiv masculin (sforar, frînghier; la vioară, căluș, scaun; măciucă, bîtă; ferăstrău de mînă), la care sensul de „căluș” pare a fi împrumutat din franceza cordier; corda, verb reflexiv (a se nărui, mai ales o grămadă de lemne); cordaj, substantiv neutru, din franceza cordage; încorda, verb (a contracta mușchii, a întări; a întinde; a trage de, a supune unei tensiuni; a acorda un instrument; a strînge o legătură; a lega vița de vie; a îndrepta, a ridica, a așeza; a lupta, a asuda, a (se) strădui, a face eforturi); încordător, substantiv masculin rar, (diavolul); încordătură, substantiv feminin (tensiune; efort; spasm) descorda, verb (a slăbi, a diminua tensiunea; a modera). Din rom. provine bulgara korda (Capidan, Raporturile, 206).

11 * Cuvantul cu diacritice: coárdă -de
Cuvantul fara diacritice: coarda

Definitie: coardă (-de), substantiv feminin – Spadă. – Mr. coardă. Sl. korŭda, conform limba sarba:, limba rusa korda, ceh., pol. kord (Berneker 569; Vasmer 624), limba albaneza kordë. După DAR, din mag. kard. Secolul XVI, cuvant invechit, azi numai în Trans. – Derivat cordenci, substantiv neutru (frînă la războiul de țesut; cuțit la melița mecanică).

12 * Cuvantul cu diacritice: coardă
Cuvantul fara diacritice: coarda

Definitie: coardă, corzi substantiv feminin (peior.) 1. prostituată. 2. nimfomană. 3. om ipocrit / fățarnic. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)