Definitie Coardă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: CoardĂ1, coarde, substantiv feminin
1. Fir elastic confectionat din metal, din intestine de animale etcetera, care intins pe anumite instrumente muzicale, produce, prin vibrare, sunete; struna. ♢ Expresie (Familiar) A atinge (pe cineva) la coarda sensibila (sau simtitoare) = a se adresa cuiva punand accentul pe un fapt la care acesta este mai sensibil; a lauda, a maguli pe cineva.
A intinde coarda pana se rupe (sau plesneste) sau a intinde prea tare coarda = a impinge pana la extrem o situatie, a depasi limitele ingaduite intr-o situatie data. ♦ (La plural) (Grup de) instrumente muzicale cu strune. ♢ Coarda vocala = fiecare dintre formatiile ligamentoase simetrice care apartin laringelui si prin vibrarea carora se produc sunete.
Coarda dorsala = schelet intern situat in partea dorsala la cefalocordate.
2. Fir impletit de sfoara, par etcetera care tine intinse capetele unui arc.
3. (Matematica) Segment de dreapta care uneste doua puncte ale unei curbe sau extremitatile unui arc de cerc.
4. Sfoara care leaga bratele ferastraului si care, prin rasucire cu o pana, intinde panza metalica a uneltei.
5. (La plural) Cele trei randuri de franghii intinse pe laturile ringului de box pentru a impiedica pe boxeri sa iasa sau sa cada de pe ring.
6. Franghie sau sfoara mai groasa de care se servesc gimnastii pentru a executa diverse exercitii; franghie cu care se joaca copiii, sarind ritmic peste ea; franghie folosita de alpinisti in ascensiuni.
7. Ramura (tanara si elastica) a butucului vitei de vie. ♦ Fiecare dintre vitele sau nuielele unei impletituri.
8. (Popular) Vana, nerv, muschi, tendon, ligament (care se incordeaza la anumite miscari).
9. Șuvita consistenta desprinsa dintr-o masa de sirop de zahar care a fiert prea mult si este prea tare legat.
10. (Popular) Barna sau grinda mare si groasa care sustine tavanul casei (si de care se atarna diferite lucruri). [Plural si: corzi] – Limba Latina Chorda (cu unele sensuri dupa franceza corde).

Varianta definitie 2: CoardĂ2, coarde, substantiv feminin (Regional) Spada, sabie. [Varianta: Coarta substantiv feminin] – Conform: limba maghiara k a r d.

Varianta definitie 3: CoardĂ substantiv verifica cuvantul: crucea dinapoi, spada.

Varianta definitie 4: CoardĂ substantiv
1. (MUZICA) struna. (- a unei viori.)
2. (TEHNICA) sfoara, struna. (- a ferastraului.)
3. (prin Mold. si Olt.) sageata. (- a unui arc de vanatoare.)
4. (TEHNICA) arc. (- la un mecanism.)
5. (TEHNICA) (regional) crac, punte. (- la compasul dogarului.)
6. (regional) coada, rana, struna. (- la crasnicul de pescuit.)
7. (TEHNICA) (regional) aparatoare, ceatlau, ganj, lamba, legatura, prajina. (- la protapul saniei.)
8. verifica cuvantul: brat.
9. (BOTANICA) vita. (Buciumul de vie are mai multe -e.)
10. (ANAT.) coarda dorsala verifica cuvantul: notocorda.

Varianta definitie 5: Coarda (anat., bot., constr., fiz., geom., industria lemnului, zootehnie, fir, funie) substantiv feminin, g.-d. art. coardei; plural coarde

Varianta definitie 6: Coarda (struna, parte a navodului, spada) substantiv feminin, g.-d. art. coardei; plural coarde

Varianta definitie 7: Coarda (franghie la ringul de box, barna la casa) substantiv feminin, g.-d. art. corzii, plural corzi

Varianta definitie 8: CoardĂ2 corzi f. 1) Grinda de sustinere a tavanului la o casa taraneasca. 2) plural Cele trei franghii intinse pe laturile ringului de box. [G.-D. Corzii; Sil. Coar-da] /<lat. chorda

Varianta definitie 9: CoardĂ1 -e f. 1) Fir elastic, flexibil, care, fiind fixat la instrumente muzicale (vioara, pian etcetera), produce oscilatii acustice; struna. - de chitara. ♢ Orchestra de -e orchestra alcatuita din instrumente muzicale cu coarde. A intinde -a pana se rupe a intrece masura in ceva. 2) Segment de dreapta care uneste doua puncte ale unei curbe plane, fara a o intersecta. 3) Sfoara care leaga bratele unui ferastrau cu rama, pentru a tine intinsa panza. 4) Sfoara avand la capete doua manere, cu care se joaca copiii sarind peste ea sau se foloseste in unele exercitii sportive. 5) pop.
Țesut conjunctiv, membranos, alb-sidefiu, rezistent, care leaga muschii de oase; tendon. ♢ -ele vocale cele doua membrane simetrice ale laringelui, a caror vibratie produce vocea. 6) Curbura gatului la cal (acoperita de coama). 7) Ramura din tulpina vitei de vie. 8) Șuvita de sirop de zahar sau de dulceata prea tare legat. [G.-D. Coardei; Sil. Coar-da] /<lat. chorda

Varianta definitie 10: Coarda (-de), substantiv feminin –
1. Fir elastic care, intins pe anumite instrumente muzicale, produce, prin vibrare, sunete; struna. –
2. Funie, fringhie, sfoara groasa. –
3. Sfoara. –
4. Șiret, legatura. –
5. Struna de chitara. –
6. Urzeala, batatura. –
7. Tendon sau ligament care se incordeaza la anumite miscari. –
8. Lastar. –
9. Radacina aeriana. –
10. Arc, resort. –
11. Birna sau grinda mare care sustine tavanul. –
12. Grinda diagonala, tirant. –
13. La jocul de biliard, punct cistigat prin trei lovituri. –
14. Viscozitate, intarire caracteristica marmeladei sau jeleului. – Varianta (invechit) cord.
Mr. coarda, megl. coarda „grajd”.
Limba Latina chŏrda (Puscariu 387; Candrea-Dens., 380; REW 1881; DAR); conform limba albaneza kordëzë, limba italiana, prov., cat., port. corda, franceza corde, sp. cuerda.
Apare in doc. slavo-rom. incepind cu
1408. La sensul 13, Graur, BL, V, 58, vede o confuzie a lui coarda „struna” cu franceza cuarte; insasi franceza corde se foloseste ca termen de biliard.
Sensul de „birna” ar fi balcanic, dupa Jud, ZRPh., XXXVIII, 25, conform limba neogreaca: ϰόρδα; dar este mai putin probabil sa fie deja lat., conform sard. kordau „birna” (Wagner 115). – Derivat cordis, adverb (piezis, oblic); cordui, verb (a stringe cu putere); cordar, substantiv masculin (sforar, fringhier; la vioara, calus, scaun; maciuca, bita; ferastrau de mina), la care sensul de „calus” pare a fi imprumutat din franceza cordier; corda, verb reflexiv (a se narui, mai ales o gramada de lemne); cordaj, substantiv neutru, din franceza cordage; incorda, verb (a contracta muschii, a intari; a intinde; a trage de, a supune unei tensiuni; a acorda un instrument; a stringe o legatura; a lega vita de vie; a indrepta, a ridica, a aseza; a lupta, a asuda, a (se) stradui, a face eforturi); incordator, substantiv masculin rar, (diavolul); incordatura, substantiv feminin (tensiune; efort; spasm) descorda, verb (a slabi, a diminua tensiunea; a modera).
Din rom. provine bulgara korda (Capidan, Raporturile, 206).

Varianta definitie 11: Coarda (-de), substantiv feminin – Spada. – Mr. coarda.
Sl. korŭda, conform limba sarba:, limba rusa korda, ceh., pol. kord (Berneker 569; Vasmer 624), limba albaneza kordë.
Dupa DAR, din mag. kard.
Secolul XVI, cuvant invechit, azi numai in Trans. – Derivat cordenci, substantiv neutru (frina la razboiul de tesut; cutit la melita mecanica).

Varianta definitie 12: Coarda, corzi substantiv feminin (peior.)
1. prostituata.
2. nimfomana.
3. om ipocrit / fatarnic. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)