Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Coase

1 * Cuvantul cu diacritice: coáse
Cuvantul fara diacritice: coase

Definitie: COASE, cos, verb III. Tranzitiv 1. A fixa, a prinde între ele părțile unei haine sau un petic, un nasture etcetera la o haină, trecând prin ele un fir de ață cu ajutorul unui ac. ♢ Expresie A coase petic de petic = a fi zgârcit. 2. A broda. 3. (Medicina) A împreuna (cu un fir de mătase, de intestin preparat anume etcetera și cu un ac special) marginile unei plăgi. – Din limba latina popular cosere (= consuere).

2 * Cuvantul cu diacritice: a coase
Cuvantul fara diacritice: coase

Definitie: A coase antonim: a descoase

3 * Cuvantul cu diacritice: coáse
Cuvantul fara diacritice: coase

Definitie: COASE verb 1. verifica cuvantul: cârpi. 2. a pune. (I-a - un petic la pantaloni.) 3. verifica cuvantul: broda.

4 * Cuvantul cu diacritice: coáse
Cuvantul fara diacritice: coase

Definitie: coase verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural cos, 1 plural coasem, imperfect 3 singular cosea, perf. substantiv 1 singular cusui, 1 plural cusurăm; conj. prezent 3 singular și plural coasă; ger. cosând; part. cusut

5 * Cuvantul cu diacritice: a coáse cos
Cuvantul fara diacritice: coase

Definitie: A COASE cos tranzitiv 1) (bucăți de țesătură, piese de îmbrăcăminte, de încălțăminte etcetera) A prinde printr-o cusătură. - nasturii. - mâneca. 2) (obiecte de îmbrăcăminte, de încălțăminte, de rufărie) A confecționa dintr-un material textil cu ajutorul unui ac cu ață. 3): - la gherghef a orna cu broderii. 4) med. (marginile unei plăgi) A împreuna cu un fir special. [Silabe coa-se] limba latina cosere

6 * Cuvantul cu diacritice: coáse cós cusút
Cuvantul fara diacritice: coase

Definitie: coase (cos, cusut), verb – 1. A fixa, a prinde părțile unei haine sau un nasture, cu ajutorul unui ac cu ață. – 2. A însăila. – 3. A broda. – 4. A înfige, a bate cuie. – 5. A înțepa. – Mr. cos, coasire, megl., istr. cos. Limba Latina popular cosĕre, în locul clasicului consuĕre (Diez, Gramm., I, 33; Pușcariu 405; Candrea-Dens., 381; REW 2174; DAR); conform vegl. koser, limba italiana cucire (engad. kuzir), prov. cozer, franceza coudre, cat. cosir, sp., port. coser. – Derivat cusut, substantiv neutru (acțiunea de a coase); cusătură (var. mr. cusutură), substantiv feminin (cusut), care ar putea fi un reprezentant direct al limba latina consutūra (Pușcariu 460; DAR), conform calabr. cusitura, franceza couture, sp., cat., port. costura; cusător, substantiv masculin (ucenic de croitor); cusătoare (var. cusătoreasă),, substantiv feminin (croitoreasă, lenjereasă; legătoreasă; mașină de legat cărți); cusătoriță, substantiv feminin (croitoreasă); cusătorie, substantiv feminin (croitorie; atelier de croitorie); descoase, verb (a desface din cusături); cosoi, substantiv neutru (Trans., legătură, fașă).