Definitie Coastă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: CoastĂ, coaste, substantiv feminin
1. Fiecare dintre oasele-perechi lungi, inguste si arcuite, articulate in spate de coloana vertebrala, iar in fata de stern, care alcatuiesc toracele animalelor vertebrate. ♢ Expresie (E) slab de-i poti numara coastele sau ii numeri coastele de slab ce e = (e) foarte slab.
A i se lipi (cuiva) coastele de foame sau a i se lipi coastele de pantece, a avea coastele lipite = a fi foarte flamand, a fi mort de foame.
2. Partea laterala a corpului omenesc, de la umeri pana la coapse; partea analoaga a corpului animalelor. ♢ Expresie A avea pe cineva in coaste = a se simti stingherit in actiuni de prezenta permanenta (si indiscreta) a cuiva.
A pune (cuiva) sula in coasta = a obliga (pe cineva) sa faca (fara intarziere) un lucru neplacut (si greu). ♦ Latura. ♢ Locutiune adverb Pe o coasta = pe o parte, intr-o dunga. ♦ Fiecare dintre grinzile care formeaza osatura transversala, de rezistenta, a bordajului unei nave.
3. Panta.
4. Mal, tarm (al unei mari).
5. (Iesit din uz) Flanc al unei armate. – Limba Latina Costa.

Varianta definitie 2: CoastĂ substantiv verifica cuvantul: chinga, cocarla, crivac.

Varianta definitie 3: CoastĂ substantiv
1. dunga, latura, parte. (Sta intins pe-o -.)
2. verifica cuvantul: flanc.
3. verifica cuvantul: panta.
4. verifica cuvantul: tarm.

Varianta definitie 4: Coasta substantiv feminin, g.-d. art. coastei; plural coaste

Varianta definitie 5: CoastĂ -e f. 1) Fiecare dintre oasele arcuite care unesc coloana vertebrala cu sternul, formand toracele. 2) Fiecare dintre cele doua laturi ale corpului omenesc, de la umar pana la sold; rana. ♢ Slab de-i poti numara -ele extrem de slab; numai pielea si oasele.
A-i rupe (sau a-i frange) cuiva -ele a bate zdravan pe cineva. A-i pune cuiva sula (sau sulita) in -e a) a cere indeplinirea neintarziata a unui angajament; a zori; b) a constrange pe cineva. 3) Portiune de teren cu suprafata inclinata; versant; costisa; povarnis; panta. 4) Linia de contact intre uscat si apa marii sau a oceanului; tarm; litoral. -a Marii Negre.
Vas de -.
Navigatie de -. [G.-D. Coastei; Sil. Coas-ta] /<lat. costa

Varianta definitie 6: Coasta (coaste), substantiv feminin –
1. Fiecare din oasele care alcatuiesc toracele. –
2. Hipocondru, desert. –
3. Latura, parte laterala. –
4. Costisa, panta, povirnis. –
5. Mal, tarm. – Mr., megl. coasta, istr. costę.
Limba Latina cǒsta (Puanariu 389; Candrea-Dens., 383; REW 2279; DAR); conform vegl. kuasta, limba italiana, port. costa, franceza côte, sp. cuesta. – Derivat costita, substantiv feminin (coasta sau coasta mica; costita, cotlet); costoala, substantiv feminin (Trans., panta, coasta); costina, substantiv feminin (panta, coasta); costis, adjectiv (inclinat, povirnit); costoi, verb (a inconjura), formatie proprie lui Alecsandri, pe baza franceza côtoyer; costis(e), substantiv neutru si feminin: (latura; povirnis, coasta, panta); costiset (var. costeset), adjectiv (oblic, piezis).