Coasă
Definitie, sens si explicatie
1Coasă, coase, substantiv feminin
1. Unealta agricola compusa dintr-o lama metalica cu varf curbat fixata pe o coada lunga, folosita la cosit.
2. Actiunea de a cosi; timpul cand se coseste. ♦ Recolta de plante erbacee cosite. – Din limba slava (veche) Kosa.
1. Unealta agricola compusa dintr-o lama metalica cu varf curbat fixata pe o coada lunga, folosita la cosit.
2. Actiunea de a cosi; timpul cand se coseste. ♦ Recolta de plante erbacee cosite. – Din limba slava (veche) Kosa.
2Coasă substantiv verifica cuvantul: sabiuta.
3Coasă substantiv cosire, cosit. (Merge la prima - a fanului.)
4Coasa substantiv feminin, g.-d. art. coasei; plural coase
5Coasă -e f. 1) Unealta agricola manuala, formata dintr-o lama ascutita de otel, fixata de o coada lunga de lemn, folosita la cositul plantelor furajere, cerealelor etcetera 2) Perioada cositului. Timpul -ei. 3) Cantitate de iarba cosita. Trei -e pe an. [G.-d. Coasei; Sil. Coa-sa] /<sl. kosa
6Coasa (coase), substantiv feminin –
1. Unealta agricola compusa dintr-o lama metalica cu virful curbat, cu coada lunga, folosita la cosit. –
2. Cosit, cositul finului. –
3. Cutit de tabacari. –
4. Constelatia Cefeu. –
5. Specie de gladiola, Gladiolus imbricatus. – Mr., megl. coasa.
Sl. kosa (Miklosich, Slaw.
Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 304; Cihac, Ii, 65; Pascu, Ii, 187; Conev); conform bulgara, rut., limba rusa kosa, limba sarba: kosa, limba neogreaca: ϰόσα, limba albaneza kosë. – Derivat cosi, verb (a taia cu coasa plante; a distruge, a nimici; despre cai, a lovi, in mers, un picior de celalalt), care poate proveni si direct din limba slava (veche) kositi, conform bulgara kosja, limba sarba:, cr., limba rusa kositi, limba neogreaca: ϰοσίζω (mr. cusire); cosit, substantiv neutru (taiere a finului); cositura, substantiv feminin (iarba cosita, nutret; fineata; cimp de pe care s-a cosit); coseala, substantiv feminin (rana pe care si-o face un cal); cosas, substantiv masculin (om care coseste; varietate de lacusta, Locusta viridissima, Locusta cantans; specie de greiere, Gryllus ruralis); ultimele sensuri sint explicabile prin asemanarea zgomotului produs de greiere cu cel al coasei (pentru formarea cuvintului, conform limba sarba:, cr. kosač, mag. koszac); cositor, substantiv neutru (cimp de cosit); cositor, substantiv masculin (cosas, om care coseste); cositoare, substantiv feminin (coasa; seceratoare, masina de secerat); cosa, substantiv feminin (banc, grind de nisip), din limba rusa kosa „coasa” si „grind”, cuvint putin folosit, in Delta Dunarii; cosac, substantiv neutru (Oltenia, colina; pamint, teren), din limba sarba: kosak „fineata”; cosaci, substantiv masculin plural (astragal, Astragalus onobrychis), din bulgara kosat „paros”); cosalau, substantiv neutru (fineata), din mag. kaszalo, in Maram.; cosastina, substantiv feminin (Trans., fineata), cu sufix -stina; cosiriste, substantiv feminin (fineata, minerul coasei); cositel, substantiv masculin (planta, Sium latifolium).
1. Unealta agricola compusa dintr-o lama metalica cu virful curbat, cu coada lunga, folosita la cosit. –
2. Cosit, cositul finului. –
3. Cutit de tabacari. –
4. Constelatia Cefeu. –
5. Specie de gladiola, Gladiolus imbricatus. – Mr., megl. coasa.
Sl. kosa (Miklosich, Slaw.
Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 304; Cihac, Ii, 65; Pascu, Ii, 187; Conev); conform bulgara, rut., limba rusa kosa, limba sarba: kosa, limba neogreaca: ϰόσα, limba albaneza kosë. – Derivat cosi, verb (a taia cu coasa plante; a distruge, a nimici; despre cai, a lovi, in mers, un picior de celalalt), care poate proveni si direct din limba slava (veche) kositi, conform bulgara kosja, limba sarba:, cr., limba rusa kositi, limba neogreaca: ϰοσίζω (mr. cusire); cosit, substantiv neutru (taiere a finului); cositura, substantiv feminin (iarba cosita, nutret; fineata; cimp de pe care s-a cosit); coseala, substantiv feminin (rana pe care si-o face un cal); cosas, substantiv masculin (om care coseste; varietate de lacusta, Locusta viridissima, Locusta cantans; specie de greiere, Gryllus ruralis); ultimele sensuri sint explicabile prin asemanarea zgomotului produs de greiere cu cel al coasei (pentru formarea cuvintului, conform limba sarba:, cr. kosač, mag. koszac); cositor, substantiv neutru (cimp de cosit); cositor, substantiv masculin (cosas, om care coseste); cositoare, substantiv feminin (coasa; seceratoare, masina de secerat); cosa, substantiv feminin (banc, grind de nisip), din limba rusa kosa „coasa” si „grind”, cuvint putin folosit, in Delta Dunarii; cosac, substantiv neutru (Oltenia, colina; pamint, teren), din limba sarba: kosak „fineata”; cosaci, substantiv masculin plural (astragal, Astragalus onobrychis), din bulgara kosat „paros”); cosalau, substantiv neutru (fineata), din mag. kaszalo, in Maram.; cosastina, substantiv feminin (Trans., fineata), cu sufix -stina; cosiriste, substantiv feminin (fineata, minerul coasei); cositel, substantiv masculin (planta, Sium latifolium).