Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Coasă

1 * Cuvantul cu diacritice: coásă
Cuvantul fara diacritice: coasa

Definitie: COASĂ, coase, substantiv feminin 1. Unealtă agricolă compusă dintr-o lamă metalică cu vârf curbat fixată pe o coadă lungă, folosită la cosit. 2. Acțiunea de a cosi; timpul când se cosește. ♦ Recoltă de plante erbacee cosite. – Din limba slava (veche) kosa.

2 * Cuvantul cu diacritice: coásă
Cuvantul fara diacritice: coasa

Definitie: COASĂ substantiv verifica cuvantul: săbiuță.

3 * Cuvantul cu diacritice: coásă
Cuvantul fara diacritice: coasa

Definitie: COASĂ substantiv cosire, cosit. (Merge la prima - a fânului.)

4 * Cuvantul cu diacritice: coásă
Cuvantul fara diacritice: coasa

Definitie: coasă substantiv feminin, g.-d. art. coasei; plural coase

5 * Cuvantul cu diacritice: coásă -e
Cuvantul fara diacritice: coasa

Definitie: COASĂ -e f. 1) Unealtă agricolă manuală, formată dintr-o lamă ascuțită de oțel, fixată de o coadă lungă de lemn, folosită la cositul plantelor furajere, cerealelor etcetera 2) Perioada cositului. Timpul -ei. 3) Cantitate de iarbă cosită. Trei -e pe an. [G.-D. coasei; Sil. coa-să] limba slava (veche) kosa

6 * Cuvantul cu diacritice: coásă coáse
Cuvantul fara diacritice: coasa

Definitie: coasă (coase), substantiv feminin – 1. Unealtă agricolă compusă dintr-o lamă metalică cu vîrful curbat, cu coadă lungă, folosită la cosit. – 2. Cosit, cositul fînului. – 3. Cuțit de tăbăcari. – 4. Constelația Cefeu. – 5. Specie de gladiolă, Gladiolus imbricatus. – Mr., megl. coasă. Sl. kosa (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 304; Cihac, II, 65; Pascu, II, 187; Conev); conform bulgara, rut., limba rusa kosa, limba sarba: kosa, limba neogreaca: ϰόσα, limba albaneza kosë. – Derivat cosi, verb (a tăia cu coasa plante; a distruge, a nimici; despre cai, a lovi, în mers, un picior de celălalt), care poate proveni și direct din limba slava (veche) kositi, conform bulgara kosjă, limba sarba:, cr., limba rusa kositi, limba neogreaca: ϰοσίζω (mr. cusire); cosit, substantiv neutru (tăiere a fînului); cositură, substantiv feminin (iarbă cosită, nutreț; fîneață; cîmp de pe care s-a cosit); coseală, substantiv feminin (rană pe care și-o face un cal); cosaș, substantiv masculin (om care cosește; varietate de lăcustă, Locusta viridissima, Locusta cantans; specie de greiere, Gryllus ruralis); ultimele sensuri sînt explicabile prin asemănarea zgomotului produs de greiere cu cel al coasei (pentru formarea cuvîntului, conform limba sarba:, cr. kosač, mag. koszac); cositor, substantiv neutru (cîmp de cosit); cositor, substantiv masculin (cosaș, om care cosește); cositoare, substantiv feminin (coasă; secerătoare, mașină de secerat); cosa, substantiv feminin (banc, grind de nisip), din limba rusa kosa „coasă” și „grind”, cuvînt puțin folosit, în Delta Dunării; cosac, substantiv neutru (Oltenia, colină; pămînt, teren), din limba sarba: kosak „fîneață”; coșaci, substantiv masculin plural (astragal, Astragalus onobrychis), din bulgara kosat „păros”); cosalău, substantiv neutru (fîneață), din mag. kaszalo, în Maram.; cosaștină, substantiv feminin (Trans., fîneață), cu sufix -ștină; cosiriște, substantiv feminin (fîneață, mînerul coasei); cosițel, substantiv masculin (plantă, Sium latifolium).