Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Cocoș

1 * Cuvantul cu diacritice: cocóș
Cuvantul fara diacritice: cocos

Definitie: COCOȘ substantiv verifica cuvantul: coada-cocoșului, cucui, iris, măsea, stânjen, stânjenel.

2 * Cuvantul cu diacritice: cocóș
Cuvantul fara diacritice: cocos

Definitie: COCOȘ substantiv 1. (ORNIT.) (rar, adesea glumeț) cucurigu, pintenat, (învechit și popular) cântător. (-ul este masculul găinii.) 2. (ORNIT.) cocoș-de-munte (Tetrao urogallus) = cocoș-sălbatic, (regional) gotcan, tarcan, tătar, cocoș-de-sihlă; cocoș-sălbatic verifica cuvantul: cocoș-de-munte. 3. (BOTANICA) inimă. (- la pepenele verde.) 4. (TEHNICA) (Transilvania) scăpărătoare. (- la o armă de vânătoare.)

3 * Cuvantul cu diacritice: cocóș
Cuvantul fara diacritice: cocos

Definitie: cocoș (pasăre, miez de pepene, boxer) substantiv masculin, plural cocoși

4 * Cuvantul cu diacritice: cocóș
Cuvantul fara diacritice: cocos

Definitie: cocoș (la arme, ciocane) substantiv neutru, plural cocoașe

5 * Cuvantul cu diacritice: cocóș -i
Cuvantul fara diacritice: cocos

Definitie: COCOȘ -i m. 1) Pasăre domestică cu o creastă roșie pe cap, cu penele cozii lungi și arcuite și cu pinteni tari la picioare; masculul găinii. ♢ La (pe la sau spre) cântatul -ilor în zori de zi. Basmul (sau povestea) cu -ul roșu istorie fără sfârșit sau neadevărată. 2) pop. Mascul al unor păsări. -ul potârnichii. 3) Ciocănel care lovește percutorul la armele de foc. 4) Miezul de la harbuz, mai dulce și fără sâmburi; inimă. 5) la plural Grăunțe de porumb coapte în sare sau în nisip înfierbântat și desfăcute în formă de floricele; cocoșei. 6): - de vânt figură de metal, reprezentând un cocoș, instalată pe acoperișul casei, care, fiind mobilă, arată dincotro bate vântul; giruetă. ♢ A fi - de vânt a se da după împrejurări; a fi conformist. limba slava (veche) kokoši

6 * Cuvantul cu diacritice: cocóș cocóși
Cuvantul fara diacritice: cocos

Definitie: cocoș (cocoși), substantiv masculin – 1. Masculul găinii. – 2. Trăgaci. – 3. Floricele de porumb. – 4. Ansamblul celor patru bucăți ale nucii. – 5. Prună putredă. – 6. Știft, pivot. – 7. Proptea, reazăm, sprijin. – Mr., megl. cucot, cocut. Creație expresivă care se bazează pe strigătul cocoșului, conform limba latina coco „strigătul cocoșului” la Petronius, limba latina med. coccus (› franceza coq), limba italiana cocca „găină” (Battisti, II, 991), franceza cocorico, sp. quiquiriqui etcetera Nu încape îndoială că în der. cuvîntului a influențat limba slava (veche) kokošĭ „găină”. După mai mulți autori, limba slava (veche) este etimonul direct al rom. (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Miklosich, Lexicon, 296; Cihac, II, 67; Meyer 194; Conev 54; DAR) dar transformarea semantică ridică probleme (mr. și megl. provin din limba slava (veche) kokotĭ „cocoș”). Conform: bulgara kokoška „găină”, limba sarba: kokoš „găină”, kokot „cocoș”, pol. kokosz „găină”, kokot „cocoș” etcetera Kokoš cu sensul de „masculul găinii” apare totuși în rut., slov., ceh., ca și în mag. kakas, limba neogreaca: ϰοϰϰόσιον, limba albaneza kokoš. Cel puțin o parte din aceste cuvinte poate proveni din rom. Ideea unei origini expresive a cuvîntului rom. a fost avansată de Pușcariu, Dacor., VIII, 353, unde se atribuie origine rom. cuvintelor mag., rut., slov. și ceh., ca și săs. Kokosch. Derivat cocoșesc, adjectiv (de cocoș); cocoșește, adjectiv (precum cocoșii); cocoșar, substantiv masculin (sturz, Turdus viscivorus), conform bulgara kokošar „șoim” (menționat de DAR, însă care nu poate avea legătură directă cu rom.); cocoșel, substantiv masculin (dim. al lui cocoș; pasăre de hîrtie; floricele de porumb; știft, cui; nume dat mai multor plante); cocoși, verb (despre cocoși, a călca găina; a se împăuna; a bate, a ciomăgi), în ultimul său sens confundîndu-se cu verb a cocoșa, de la cocoașe „gheb”; cocoșoaică, substantiv feminin (plantă, Arum maculatum).