1
Cofleși (-șesc, -it), verb reflexiv – Despre fructe, a se strica. – Variantă cofleji, coflești, chifligi, cofoi. Formație expresivă.
Este rezultatul normal al lui coflești › cofleșci, pe baza lui fleșcăi cu co- expresiv, ca în cocîrja, copleși, cotropi etc.
Giuglea, Cercetări, 6 și Rew 2136 presupun un latină *conflexire „a curba”, puțin probabil și insuficient pentru a explica semantismul; conform împotriva acestei păreri Iordan, Bf, II, 172 și Graur, Bl, V,
94. Graur, V, 142, pleacă de la țigănească kovlo „moale” (conform împotrivă Pascu, R. critică, VIII, 184) și Scriban din latină confracescere, imposibil din punct de vedere fonetic.
Este rezultatul normal al lui coflești › cofleșci, pe baza lui fleșcăi cu co- expresiv, ca în cocîrja, copleși, cotropi etc.
Giuglea, Cercetări, 6 și Rew 2136 presupun un latină *conflexire „a curba”, puțin probabil și insuficient pentru a explica semantismul; conform împotriva acestei păreri Iordan, Bf, II, 172 și Graur, Bl, V,
94. Graur, V, 142, pleacă de la țigănească kovlo „moale” (conform împotrivă Pascu, R. critică, VIII, 184) și Scriban din latină confracescere, imposibil din punct de vedere fonetic.
DER – dicționarul etimologic
2
Cofleși, persoana 3 cofleșește, verb IV.
Reflexiv (Popular: despre fructe) A se muia, a se fleșcăi. – Latină *conflexire „a încovoia”.
Reflexiv (Popular: despre fructe) A se muia, a se fleșcăi. – Latină *conflexire „a încovoia”.
DEX – dicționarul explicativ
3
Cofleși verb (silabe -fle-), indicativ prezent 3 singular cofleșește, imperfect 3 singular cofleșea; conjuncție prezent 3 singular și plural cofleșească
DOOM – dicționarul ortografic