Teși

Teși, teșesc, verb IV.
Tranzitiv A tăia sau a reteza oblic un lemn, un trunchi.
A netezi, a rotunji, a nivela muchia sau vârful unui obiect ascuțit.
A turti (cu o lovitură) strâmbând sau aplecând pe o parte. – Din slavă Tešon, tesati.

DEX – dicționarul explicativ

A Teși teșesc tranzitiv 1) (lemne, trunchiuri) A tăia pieziș. 2) (obiecte cu muchii, margini sau colțuri proeminente) A face să se teșească. 3) (obiecte alungite în partea de sus) A turti, strâmbând sau aplecând pe o parte. 4) figurat A culca la pământ (printr-o lovitură); a doborî; a prăvăli. /<bulgară teša

NODEX – noul dicționar explicativ

A Se Teși persoana 3 Se teșește intranzitiv (despre obiecte cu muchii, margini sau colțuri proeminente) A căpăta forme mai netede (în urma tocirii). /<bulgară teša

NODEX – noul dicționar explicativ

Teși (-șesc, -it), verb –
1. A turti, a netezi, a nivela. –
2. A reteza oblic, a tăia în curmeziș. –
3. A ascuți, a face vîrf. –
4. (Reflexiv) A se jena, a se teme.
Slavă (slovenă) tešiti „a consola” și „a se curba”.
Slavă tesati, tesą „a tăia” (Miklosich, Slaw.
Elem., 48; Cihac, II, 408; Tiktin) pare mai puțin probabil. – Derivat teș, adjectiv (curb, încovoiat); teșală, substantiv feminin (strivire, sfială); teșitură, substantiv feminin (tăietură piezișă, scobitură, semn la urechea vitelor; ciot, buturugă); teșos, adjectiv (pieziș).

DER – dicționarul etimologic