Copleși

Copleși, copleșesc, verb IV Tranzitiv (Despre abstracte) a cuprinde din toate părțile, a năpădi; a doborî, a birui pe cineva.
A emoționa peste măsură, a impresiona puternic.
(Despre ființe) A înconjura din toate parțile; a cuprinde. – Probabil din latină Complexire.

DEX – dicționarul explicativ

A copleși copleșesc tranzitiv 1) (despre stări sufletești sau fizice) A cuprinde brusc și cu putere; a năpădi; a năvăli. 2) (despre ființe) A înconjura în număr mare. 3) (persoane) A emoționa puternic. /<latină complexire

NODEX – noul dicționar explicativ

Copleși (copleșesc, – it), verb –
1. A împovăra, a covîrși, a năpădi. –
2. A apăsa, a oprima, a sufoca.
Creație expresivă, care pare a se baza pe aceeași rădăcină imitativă ca pleoști „a zdrobi”; pentru valoarea expresivă a lui co-, conform cofleși, comînji, cotropi. S-a propus ca etimon un latină *complexare sau *complexire (Tiktin; Candrea-dens., 391; Rew 2102), care nu pare posibil, conform Graur, Bl, V, 94 și Rosetti, I,
160. Cuvînt obscur, după Philippide, II, 708, sau poate legat de albaneză kaplis „a bruma”, după Cihac, II, 716 și Scriban. – Derivat copleșeală, substantiv feminin (apărare); copleșitor, adjectiv (apăsător).

DER – dicționarul etimologic

Copleși verb (silabe -ple-), indicativ prezent 1 singular și 3 plural copleșesc, imperfect 3 singular copleșea; conjuncție prezent 3 singular și plural copleșească

DOOM – dicționarul ortografic