Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Cofă

1 * Cuvantul cu diacritice: cófă
Cuvantul fara diacritice: cofa

Definitie: COFĂ, cofe, substantiv feminin Vas de formă (relativ) cilindrică, făcut din doage de brad, cu o toartă, în care se ține la țară apa de băut; doniță; prin extensiune conținutul unui astfel de vas. ♢ Expresie (Familiar) A pune (sau a băga pe cineva) în cofă = a întrece pe cineva (prin pricepere, prin viclenie); a înfunda. A ploua (sau a turna) cu cofa (sau ca din cofă) = a ploua foarte tare, torențial. – Conform: bulgara, scr. k o f a.

2 * Cuvantul cu diacritice: cófă
Cuvantul fara diacritice: cofa

Definitie: COFĂ substantiv verifica cuvantul: stropitoare.

3 * Cuvantul cu diacritice: cófă
Cuvantul fara diacritice: cofa

Definitie: COFĂ substantiv verifica cuvantul: doniță.

4 * Cuvantul cu diacritice: cófă
Cuvantul fara diacritice: cofa

Definitie: cofă substantiv feminin, g.-d. art. cofei; plural cofe

5 * Cuvantul cu diacritice: cófă -e
Cuvantul fara diacritice: cofa

Definitie: COFĂ -e f. 1) Vas din doage cercuite, cu o singură toartă, având formă de cilindru sau de trunchi de con, în care se păstrează apă. ♢ A pune (sau a băga) în - pe cineva a) a pune în încurcătură pe cineva; a dezorienta; b) a-și demonstra superioritatea față de cineva într-un domeniu de activitate. Plouă (sau toarnă) cu -a plouă tare. 2) (în Moldova medievală) Unitate de măsură pentru lichide egală cu aproximativ 1,288 l. /conform bulgara, limba sarba: kofa

6 * Cuvantul cu diacritice: cófă cófe
Cuvantul fara diacritice: cofa

Definitie: cofă (cofe), substantiv feminin – 1. (Trans., cuvant invechit) Strachină, blid. – 2. Găleată de lemn. – 3. Măsură de capacitate cuvant invechit, pentru lichide, în valoare de 1,33 litri. – Mr. cofă, megl. covă. Cuvînt care apare în multe limbi, pare a fi intrat în rom. pe mai multe căi în același timp; bulgara, limba sarba: kova, kofa, limba neogreaca: ϰάφα „coș”, limba turca: kova, limba albaneza kofe, rut., mag. kofa. Pare a fi vorba de limba greaca (veche) ϰάφινος, de unde arab. quffa și de aici limba latina med., sp. cofa, limba italiana coffa (Battisti, II, 1002), limba germana Kufe (săs. Kof). În rom. poate proveni din bulgara, limba sarba: sau mag., sau din toate trei dintr-o dată. Pare cuvînt identic cu cof, substantiv neutru (albie, coastă, parte), puțin folosit; conform și cofer, substantiv neutru (găleată, coș de nuiele; polonic; mistrie), pe care DAR îl pune în legătură cu limba germana Kufer. Conform: cufăr. Derivat cofar, substantiv masculin (persoană care face sau vinde găleți), după ipoteza improbabilă a lui Cihac, II, 492, provine din mag. kufar; cofări, verb (a vinde cu bucata, mai ales alimente); cofăriță, substantiv feminin (femeie care vinde fructe de pădure); cofaș, substantiv masculin (Munt., mincinos, înșelător) trebuie explicat prin expresia a prinde cu cofa „a descoperi minciunile cuiva”, a duce cu cofa „a amăgi” (explicația din DAR, plecîndu-se de la cofar, pare greșită); covă, substantiv feminin (borcan, cană), provine din limba turca:, ca și în megl.