Definitie Cofă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: CofĂ, cofe, substantiv feminin Vas de forma (relativ) cilindrica, facut din doage de brad, cu o toarta, in care se tine la tara apa de baut; donita; prin extensiune continutul unui astfel de vas. ♢ Expresie (Familiar) A pune (sau a baga pe cineva) in cofa = a intrece pe cineva (prin pricepere, prin viclenie); a infunda.
A ploua (sau a turna) cu cofa (sau ca din cofa) = a ploua foarte tare, torential. – Conform: bulgara, scr. k o f a.

Varianta definitie 2: CofĂ substantiv verifica cuvantul: stropitoare.

Varianta definitie 3: CofĂ substantiv verifica cuvantul: donita.

Varianta definitie 4: Cofa substantiv feminin, g.-d. art. cofei; plural cofe

Varianta definitie 5: CofĂ -e f. 1) Vas din doage cercuite, cu o singura toarta, avand forma de cilindru sau de trunchi de con, in care se pastreaza apa. ♢ A pune (sau a baga) in - pe cineva a) a pune in incurcatura pe cineva; a dezorienta; b) a-si demonstra superioritatea fata de cineva intr-un domeniu de activitate. Ploua (sau toarna) cu -a ploua tare. 2) (in Moldova medievala) Unitate de masura pentru lichide egala cu aproximativ 1,288 l. /conform bulgara, limba sarba: kofa

Varianta definitie 6: Cofa (cofe), substantiv feminin –
1. (Trans., cuvant invechit) Strachina, blid. –
2. Galeata de lemn. –
3. Masura de capacitate cuvant invechit, pentru lichide, in valoare de 1,33 litri. – Mr. cofa, megl. cova.
Cuvint care apare in multe limbi, pare a fi intrat in rom. pe mai multe cai in acelasi timp; bulgara, limba sarba: kova, kofa, limba neogreaca: ϰάφα „cos”, limba turca: kova, limba albaneza kofe, rut., mag. kofa.
Pare a fi vorba de limba greaca (veche) ϰάφινος, de unde arab. quffa si de aici limba latina med., sp. cofa, limba italiana coffa (Battisti, II, 1002), limba germana Kufe (sas.
Kof).
În rom. poate proveni din bulgara, limba sarba: sau mag., sau din toate trei dintr-o data.
Pare cuvint identic cu cof, substantiv neutru (albie, coasta, parte), putin folosit; conform si cofer, substantiv neutru (galeata, cos de nuiele; polonic; mistrie), pe care DAR il pune in legatura cu limba germana Küfer.
Conform: cufar.
Derivat cofar, substantiv masculin (persoana care face sau vinde galeti), dupa ipoteza improbabila a lui Cihac, II, 492, provine din mag. kufar; cofari, verb (a vinde cu bucata, mai ales alimente); cofarita, substantiv feminin (femeie care vinde fructe de padure); cofas, substantiv masculin (Munt., mincinos, inselator) trebuie explicat prin expresia a prinde cu cofa „a descoperi minciunile cuiva”, a duce cu cofa „a amagi” (explicatia din DAR, plecindu-se de la cofar, pare gresita); cova, substantiv feminin (borcan, cana), provine din limba turca:, ca si in megl.