Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Colibă

1 * Cuvantul cu diacritice: colíbă
Cuvantul fara diacritice: coliba

Definitie: COLIBĂ, colibe, substantiv feminin Casă mică și sărăcăcioasă. ♦ Adăpost provizoriu pentru oameni și uneori, pentru animale, făcut din bârne, din crengi etcetera și acoperit cu paie, ramuri etcetera – Din limba slava (veche) koliba.

2 * Cuvantul cu diacritice: colíbă
Cuvantul fara diacritice: coliba

Definitie: COLIBĂ substantiv verifica cuvantul: stână, târlă.

3 * Cuvantul cu diacritice: colíbă
Cuvantul fara diacritice: coliba

Definitie: COLIBĂ substantiv bordei, (regional) obor, (Transilvania) cobașă, (Mold. și Transilvania) poiată, (prin Banat) zomoniță. (Moșneagul locuia într-o -.)

4 * Cuvantul cu diacritice: colíbă
Cuvantul fara diacritice: coliba

Definitie: colibă substantiv feminin, g.-d. art. colibei; plural colibe

5 * Cuvantul cu diacritice: colíbă -e
Cuvantul fara diacritice: coliba

Definitie: COLIBĂ -e f. 1) Construcție provizorie, în formă de piramidă sau con, folosită ca adăpost împotriva intemperiilor. 2) Locuință primitivă. limba slava (veche) koliba

6 * Cuvantul cu diacritice: colíbă colíbe
Cuvantul fara diacritice: coliba

Definitie: colibă (colibe), substantiv feminin – Casă mică și sărăcăcioasă, cocioabă. – Mr. călivă, megl. colibă. Origine necunoscută. Cuvîntul apare în toate limbile balcanice: limba neogreaca: ϰαλύβα (› mr.), limba turca: koliba, kaliba, kulube, limba albaneza koljubë, bulgara koliba (› megl.), limba sarba:, slov., ceh., pol., mag. koliba, rut. kołyba. Se presupune în general că rom. provine din limba greaca (veche) ϰαλύβη, fie direct (Roesler 571; conform Daničič, V, 189; Vasmer, Gr., 79), fie prin intermediul bulgara sau limba sarba: (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Miklosich, Lexicon, 297; Cihac, II, 69; Conev 81; Sandfeld 18; DAR; Pușcariu, Lr., 260), sau al limba turca: (Miklosich, Turk. Elem., I, 88; Meyer 170; K. Treimer, Mitt. Wien, 354). Derivat pe baza cuv. limba greaca (veche) este greu de admis direct fiindcă dacă este împrumut vechi, λ ar da r, dacă este modern, β ar da ν; prin intermediul altei limbi, deoarece se presupune că împrumutul a avut loc într-o epocă în care υ se pronunța i, în vreme ce β se pronunța b, caz ce nu apare la alte împrumuturi din limba greaca (veche) (conform ϰόληβον › limba slava (veche) koliva; ϰλουβίον › limba slava (veche) kluvija etcetera; limba sarba: kòliba, koliba apare din secolul XIII. Împrumutul din limba turca: nu poate fi admis, avîndu-se în vedere vechimea cuvîntului în limba sarba:, și cu atît mai puțin din per. kulba „colibă” (Romanski, R. Èt. slaves, II, 53). În sfîrșit, se poate ca cuvintele limba slava (veche) să provină din rom. (Berneker 546). Dacă se admite că este vorba de un cuvînt rom., ar trebui plecat de la limba latina collegia ‹ collegium „grup de colibe de ciobani”, de unde și sard. boddeu (Wagner 108), conform limba neogreaca: ϰολλήγας „de la mijloc.” Trecerea lui g › b nu este normală, dar conform barză, limbă și cociorbă față de rut. kočerga, coșleabă față de coșmeagă, coroabă față de coroagă, etcetera Aceste ex., ca și prezența unor cuvinte ca cobace, cobîlteață, cocioabă, par a indica faptul că cuvîntul limba latina a fost interpretat ca o creație expresivă, chiar dacă această ipoteză nu este necesară. – Derivat colibaș (var. colibar), substantiv masculin (om sărman, persoană care locuiește într-o colibă; pustnic; paznic de pădure).