Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Comandă

1 * Cuvantul cu diacritice: comándă
Cuvantul fara diacritice: comanda

Definitie: COMANDĂ, comenzi, substantiv feminin 1. Acțiunea de a comanda; ordin de executare a unei mișcări, a unui exercițiu; poruncă. ♢ Metodă de comandă = metodă folosită de un conducător care ia decizii personale și le impune colaboratorilor fără a-i consulta. Ton de comandă = ton poruncitor. ♢ Expresie La comandă = a) la porunca, la cererea cuiva; b) la momentul dorit sau potrivit; intenționat. Plânge la comandă. 2. Funcție de conducere a unei unități militare. ♦ Exercitare a funcției de comandant. ♢ Post de comandă = loc unde stă comandantul trupelor și de unde transmite comanda operațiilor. 3. Operație manuală, semiautomată sau automată, prin care se pune în funcțiune, se reglează sau se oprește un sistem tehnic. ♢ Post de comandă = loc unde sunt concentrate organele și aparatele de acționare a unui sistem tehnic. ♦ (Concretizat) Ansamblu de aparate a căror acțiune conduce un sistem tehnic. 4. Construcția cea mai înaltă de pe puntea superioară a unei nave, de unde se efectuează conducerea navei. ♦ Frânghie subțire folosită la înfășurarea capătului unei parâme. 5. Cerere prin care o persoană, o întreprindere etcetera solicită livrarea unui anumit produs, executarea unei lucrări sau prestarea unui serviciu. ♢ Locutiune adjectiv De comandă = care este sau a fost executat după indicațiile date de client. – Din franceza commande.

2 * Cuvantul cu diacritice: comándă
Cuvantul fara diacritice: comanda

Definitie: COMANDĂ substantiv 1. verifica cuvantul: ordin. 2. conducere, șefie, (învechit) povață, povățuire. (Unitatea se află sub - lui ...) 3. (TEHNICA) control, reglaj. (- într-un sistem tehnic.)

3 * Cuvantul cu diacritice: comándă
Cuvantul fara diacritice: comanda

Definitie: comandă substantiv feminin, g.-d. art. comenzii; plural comenzi

4 * Cuvantul cu diacritice: comándă -énzi
Cuvantul fara diacritice: comanda

Definitie: COMANDĂ -enzi f. 1) Dispoziție, scrisă sau orală, emisă de o autoritate sau de o persoană oficială, spre a fi îndeplinită de cei vizați; ordin; poruncă. A da -. ♢ Ton de - ton poruncitor. La - la cererea și după dorința unui superior. 2) Funcție de conducere militară. ♢ A lua -anda a fi numit la conducerea unei acțiuni militare. 3) Cerere prin care se solicită livrarea unui produs, executarea unei lucrări sau prestarea unui serviciu. 4) Marfă comandată. 5) Operație prin care se manevrează un sistem tehnic. - programată. - manuală. 6) Element al unui mecanism care asigură funcționarea ansamblului. ♢ Semnal de - semnal transmis de dispozitivele automate pentru a determina desfășurarea unui proces tehnic. Panou (sau tablou) de - placă pe care sunt centralizate toate dispozitivele de comandă. [G.-D. comenzii] franceza commande

5 * Cuvantul cu diacritice: comándă
Cuvantul fara diacritice: comanda

Definitie: COMANDĂ substantiv feminin 1. ordin, dispoziție, poruncă. ♢ ton de - = ton poruncitor. 2. conducere a unei unități militare. ♢ post de - = loc unde stă comandantul trupelor și de unde transmite comanda operațiilor. ♦ ordin verbal sau prin semnal dat militarilor de un comandant pentru executarea simultană a unei mișcări. 3. acțiune de comandare a unui sistem tehnic. ♦ echipamentul necesar efectuării ei. ♢ dublă - = dispozitiv de pilotaj care permite ca doi piloți să acționeze comenzile. ♦ (informatica) instrucțiune, parte integrantă a informației transmise calculatorului de către utilizator. 4. cerere de marfă adresată unui furnizor, lucrare cerută unui meseriaș, unui antreprenor etcetera ♦ marfa comandată. ♢ de - = executat după indicațiile clientului. 5. (mar.) suprastructură pe o navă în care se află timoneria, camera hărților, cabina comandantului etcetera 6. parâmă subțire (saulă) cu care se înfășoară capătul unei parâme groase, împiedicându-i despletirea. (

6 * Cuvantul cu diacritice: comándă
Cuvantul fara diacritice: comanda

Definitie: COMANDĂ substantiv feminin 1. Ordin, poruncă. ♢ Metodă de comandă = metodă folosită de un conducător care ia decizii personale fără să-și consulte colaboratorii. 2. Conducere a unei unități militare. ♢ Post de comandă = loc unde stă comandantul trupelor și de unde transmite comanda operațiilor. 3. Acțiune de comandare a unui sistem tehnic. ♦ Echipamentul necesar efectuării ei. 4. Cerere de marfă, de efectuare a unei lucrări etcetera, făcută unui meseriaș, unui negustor etcetera ♢ De comandă = executat după indicațiile clientului. 5. (Mar.) Construcția cea mai înaltă pe puntea superioară a unei nave, de unde se efectuează conducerea navei. ♦ Parâmă de dimensiuni mici, cu diametrul de 4-5 mm. [Plural -enzi, -de. / < franceza commande, limba germana Kommando].