Comerț
Definitie, sens si explicatie
1Comérț, (rar) comerturi, substantiv neutru Schimb de produse prin cumpararea si vanzarea lor; ramura a economiei in cadrul careia se desfasoara circulatia marfurilor. – Din franceza Commerce, limba latina Commercium.
2Comérț substantiv negot, negustorie, (rar) pravalie, (invechit si reg.) sfarnarie, (turcism cuvant invechit) pazarlac. (Se ocupa cu -ul.)
3Comérț substantiv neutru schimb de produse prin vanzare – cumparare; ramura a economiei in cadrul careia se desfasoara circulatia marfurilor. o camera de - = asociatie legal constituita in vederea promovarii schimburilor comerciale; - electronic = comert facut prin Internet. (< franceza commerce, limba latina commercium, limba italiana commercio)
4Comert substantiv neutru, plural comerturi
5Comérț -uri n. 1) Activitate economica de valorificare a marfurilor prin procesul de vinzare-cumparare; negot. 2) Ramura a economiei nationale in care se realizeaza circulatia marfurilor. /<fr. commerce, limba latina commercium
6Comérț substantiv neutru Schimb de produse prin vanzare si cumparare. [Plural -turi. / < limba latina commercium, conform franceza commerce, limba italiana commercio].
7Comert (comerturi), substantiv masculin – Schimb de produse prin cumparare si vinzare. – Varianta (invechit) comerciu.
Limba Latina commercium, in parte prin limba italiana commerzio sau cu pronuntarea limba germana (secolul Xviii). – Derivat comercia (var. comersa), verb (a face comert); comercial, adjectiv , din franceza commercial; comercializa, verb (a pune in vinzare), din franceza commercialiser; comerciant, substantiv masculin, din franceza comerçant.
Limba Latina commercium, in parte prin limba italiana commerzio sau cu pronuntarea limba germana (secolul Xviii). – Derivat comercia (var. comersa), verb (a face comert); comercial, adjectiv , din franceza commercial; comercializa, verb (a pune in vinzare), din franceza commercialiser; comerciant, substantiv masculin, din franceza comerçant.