Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Deșert -artă

1 * Cuvantul cu diacritice: deșért -ártă
Cuvantul fara diacritice: desert

Definitie: DEȘERT, -ARTĂ, (1) deșerți, -arte, adjectiv , (II) deșerturi, substantiv neutru I. Adjectiv 1. Care nu conține nimic în interior; gol. 2. (Despre terenuri, țări, regiuni) Lipsit de vietăți și de vegetație; pustiu. ♦ Nelocuit, nepopulat. 3. Figurativ Lipsit de temei; amăgitor. 4. Figurativ Fără rezultat; nefolositor, zadarnic. II. Substantiv neutru: 1. Spațiu gol; pustietate. ♢ Locutiune adverb În deșert = a) (în legătură cu privirea) în gol, fără țintă; b) în van, zadarnic. 2. Regiune cu climă aridă, cu ploi extrem de puține, în care viața vegetală și animală este foarte redusă, iar populația foarte rară; pustiu; 3. (În limbajul bisericesc; în expresie) A lua în deșert = a batjocori; a nesocoti. 4. (Popular) Partea scobită a corpului la animale cuprinsă între ultima coastă și osul șoldului. – Limba Latina (I) desertus, (II) din limba latina desertum, franceza desert.

2 * Cuvantul cu diacritice: deșert
Cuvantul fara diacritice: desert

Definitie: Deșert antonim: plin, încărcat

3 * Cuvantul cu diacritice: deșért -ártă
Cuvantul fara diacritice: desert

Definitie: DEȘERT, -ARTĂ I. substantiv neutru (spațiu) gol; pustiu. ♢ (regiune) întinsă, nisipoasă, cu ploi puține, lipsită de vegetație și cu populație foarte rară. II. adjectiv (figurativ) fără temei. o în - = zadarnic. (< limba latina desertum, franceza desert)

4 * Cuvantul cu diacritice: deșért
Cuvantul fara diacritice: desert

Definitie: DEȘERT adjectiv , substantiv 1. adjectiv verifica cuvantul: gol. 2. adjectiv verifica cuvantul: pustiu. 3. adjectiv verifica cuvantul: nelocuit. 4. substantiv (GEOGR.) pustietate, pustiu, (rar) pustiire, (regional) pustieșag, (învechit) ariniș, pustiiciune. (-ul Sahara.) 5. substantiv (GEOGR.) deșert de argilă verifica cuvantul: takâr; deșert de nisip verifica cuvantul: erg; deșert de piatră verifica cuvantul: hamadă. 6. substantiv (ANAT.) flămânzare, (popular) bărdăhan, (prin Banat) slabină. (- la animalele rumegătoare.)

5 * Cuvantul cu diacritice: deșért
Cuvantul fara diacritice: desert

Definitie: DEȘERT adjectiv verifica cuvantul: amăgitor, efemer, găunos, ineficace, ineficient, infructuos, inutil, înșelător, nefolositor, netrebuincios, neutil, pieritor, schimbător, scorburos, temporar, trecător, van, vremelnic, zadarnic.

6 * Cuvantul cu diacritice: deșért
Cuvantul fara diacritice: desert

Definitie: deșert adjectiv m., plural deșerți; f. singular deșartă, plural deșarte

7 * Cuvantul cu diacritice: deșért
Cuvantul fara diacritice: desert

Definitie: deșert substantiv neutru, plural deșerturi

8 * Cuvantul cu diacritice: deșért -uri
Cuvantul fara diacritice: desert

Definitie: DEȘERT² -uri n. 1) Spațiu gol. ♢ A ieși cu -ul a ieși cuiva înainte cu căldarea goală. În - a) în gol; b) fără rost; zadarnic. 2) Regiune întinsă nisipoasă (aproape) lipsită de vegetație din cauza aridității solului; pustiu. 3) pop. (la om și la animale) Parte a corpului dintre ultima coastă și șold. limba latina desertum, franceza desert

9 * Cuvantul cu diacritice: deșért -ártă -érți -árte
Cuvantul fara diacritice: desert

Definitie: DEȘERT¹ -artă (-erți, -arte) 1) (despre recipiente, încăperi) Care nu are nimic în interior; gol. 2) (despre fructe, legume, semințe) Care este lipsit de miez. 3) figurat Care nu are conținut; fără sens. Minte -artă. 4) figurativ Care nu poate fi realizat; de nerealizat; imposibil; irealizabil. Speranțe - arte. 5) (despre terenuri, regiuni) Care este lipsit de vegetație, de populație; pustiu. limba latina desertum, franceza desert

10 * Cuvantul cu diacritice: deșért
Cuvantul fara diacritice: desert

Definitie: DEȘERT substantiv neutru 1. Spațiu gol; pustiu, pustietate. 2. Regiune întinsă, nisipoasă, cu ploi puține, lipsită de vegetație și cu populație foarte rară. [< limba latina desertus, conform franceza desert].

11 * Cuvantul cu diacritice: deșért -șártă
Cuvantul fara diacritice: desert

Definitie: deșert (-șartă), adjectiv – 1. Pustiu, nepopulat. – 2. Gol, care nu conține nimic în interior. – 3. Van, sterp, zadarnic. Mr. (dișertat), megl. dișǫrt, istr. deșǫrt. Limba Latina dĕsĕrtus (Pușcariu 515; Candrea-Dens., 487; REW 2592). – Derivat deșert, substantiv neutru (gol; pustiu); deșerta, verb (a goli, a evacua), mr. dișertare (după Pușcariu 517 și Candrea-Dens., 488, din limba latina dĕsĕrtāre, ipoteză ce pare inutilă); deșertăciune, substantiv feminin (vanitate); deșertate (var. deșerție), substantiv feminin (învechit, vanitate).