Comic
Definitie, sens si explicatie
1Comic, -ă, comici, -ce, adjectiv , substantiv
1. Adjectiv Care apartine comediei1, de comedie, relativ la comedie. ♦ Care provoaca rasul; hazliu, ridicol.
2. Substantiv masculin Actor care interpreteaza roluri de comedie1.
3. S .n.
Categorie estetica in a carei sfera intra actele, situatiile sau personajele din viata sau din arta care provoaca rasul; ceea ce constituie temeiul ridicolului; parte hazlie, element sau efect comic, nota ridicola pe care o reprezinta ceva sau cineva. – Din franceza Comique, limba latina Comicus.
1. Adjectiv Care apartine comediei1, de comedie, relativ la comedie. ♦ Care provoaca rasul; hazliu, ridicol.
2. Substantiv masculin Actor care interpreteaza roluri de comedie1.
3. S .n.
Categorie estetica in a carei sfera intra actele, situatiile sau personajele din viata sau din arta care provoaca rasul; ceea ce constituie temeiul ridicolului; parte hazlie, element sau efect comic, nota ridicola pe care o reprezinta ceva sau cineva. – Din franceza Comique, limba latina Comicus.
2Comic antonim: tragic
3Comic adjectiv , substantiv
1. adjectiv verifica cuvantul: amuzant.
2. adjectiv caraghios, hazliu. (Ce - chestie!)
3. adjectiv verifica cuvantul: ridicol.
4. substantiv verifica cuvantul: co-median.
1. adjectiv verifica cuvantul: amuzant.
2. adjectiv caraghios, hazliu. (Ce - chestie!)
3. adjectiv verifica cuvantul: ridicol.
4. substantiv verifica cuvantul: co-median.
4Comic, -ă I. adjectiv
1. propriu comediei, referitor la comedie.
2. care starneste rasul; hazliu, vesel, ridicol.
Ii. substantiv neutru categorie estetica, ceea ce provoaca rasul intr-o opera dramatica.
Iii. substantiv masculin actor care interpreteaza roluri de comedie. (< franceza comique, limba latina comicus, limba greaca (veche) komikos)
1. propriu comediei, referitor la comedie.
2. care starneste rasul; hazliu, vesel, ridicol.
Ii. substantiv neutru categorie estetica, ceea ce provoaca rasul intr-o opera dramatica.
Iii. substantiv masculin actor care interpreteaza roluri de comedie. (< franceza comique, limba latina comicus, limba greaca (veche) komikos)
5Comic adjectiv m., (actor) substantiv masculin, plural comici; f. singular comica, plural comice
6Comic (categorie estetica) substantiv neutru
7Comic3 -ci m. 1) Actor de comedie. 2) Autor de comedii. /<fr. comique, limba latina comicus
8Comic2 -ca (-ci, -ce) 1) Care tine de comedie; propriu comediei. Stil -.
Piesa -ca. 2) Care provoaca rasul; plin de haz; hazliu; nostim; amuzant. Situatie -ca.
Fata -ca.
Gand -. /<fr. comique, limba latina comicus
Piesa -ca. 2) Care provoaca rasul; plin de haz; hazliu; nostim; amuzant. Situatie -ca.
Fata -ca.
Gand -. /<fr. comique, limba latina comicus
9Comic1 n. 1) Categorie estetica care include in sfera sa motivele si situatiile care provoaca rasul. 2) Factor care provoaca rasul. /<fr. comique, limba latina comicus
10Comic, -ă adjectiv
1. Propriu comediei, privitor la comedie.
2. Care starneste rasul; hazliu, vesel, ridicol. substantiv neutru Genul comediei; ceea ce provoaca rasul intr-o opera dramatica. substantiv masculin Actor care joaca roluri in comedii. [Conform: franceza comique, limba italiana comico, limba latina comicus].
1. Propriu comediei, privitor la comedie.
2. Care starneste rasul; hazliu, vesel, ridicol. substantiv neutru Genul comediei; ceea ce provoaca rasul intr-o opera dramatica. substantiv masculin Actor care joaca roluri in comedii. [Conform: franceza comique, limba italiana comico, limba latina comicus].
11Comic (comica), adjectiv – De comedie; hazliu. – Varianta (invechit) comicesc.
Limba Latina comicus, limba italiana comico (secolul Xviii). – Derivat comicos, adjectiv (hazliu, care provoaca risul); comicarie, substantiv feminin (bufonada, caraghioslic, gluma).
Conform: comedie.
Limba Latina comicus, limba italiana comico (secolul Xviii). – Derivat comicos, adjectiv (hazliu, care provoaca risul); comicarie, substantiv feminin (bufonada, caraghioslic, gluma).
Conform: comedie.