Comandant
Definitie, sens si explicatie
1Comandant, comandanti, substantiv masculin Persoana care comanda o unitate militara, un vas, o garnizoana etcetera ♢ Comandant suprem = A) functie de comandant al fortelor armate ale unui stat, indeplinita fie de ministrul fortelor armate, fie de catre seful statului; persoana care indeplineste aceasta functie; B) functie de comandant al fortelor armate ale unui grup de state aliate, mai ales in timp de razboi; persoana care indeplineste aceasta functie. (Înv.) Comandant al pietei = ofiter care supraveghea desfasurarea activitatii intr-o garnizoana. – Din franceza Commandant.
2Comandant substantiv cap, capetenie, conducator, sef, mai-mare, (invechit si reg.) tist, (Transilvania) birau, (invechit) calauz, capitan, comandir, nacealnic, povatuitor, proprietar, tocmitor, varhovnic, voievod, (latinism cuvant invechit) prepozit. (- al ostirii.)
3Comandant substantiv masculin, plural comandanti
4Comandant -ti m. 1) Persoana la post de comanda. 2) Conducator al unei unitati militare. /<fr. commandant
5Comandant substantiv masculin cel care detine comanda (unei unitati militare, expeditii, nave etcetera). (
6Comandant substantiv masculin Cel care detine comanda (unei unitati militare, a unei expeditii, a unei nave etcetera) [Conform: franceza commandant, limba italiana comandante].