Definitie Competență - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: CompetÉnȚĂ, competente, substantiv feminin Capacitate a cuiva de a se pronunta asupra unui lucru, pe temeiul unei cunoasteri adanci a problemei in discutie; capacitate a unei autoritati, a unui functionar etcetera de a exercita anumite atributii. ♢ Expresie A fi de competenta cuiva = a intra in atributiile cuiva.
A-si declina competenta = a se declara lipsit de autoritate (legala) sau fara pregatirea necesara pentru a judeca o chestiune sau pentru a se pronunta intr-o problema. [Varianta: Competinta substantiv feminin] – Din franceza Competence.

Varianta definitie 2: Competenta antonim: incompetenta

Varianta definitie 3: CompetÉnȚĂ substantiv
1. verifica cuvantul: capacitate.
2. verifica cuvantul: calitate.

Varianta definitie 4: CompetÉnȚĂ substantiv feminin
1. capacitate a cuiva de a se pronunta asupra unei probleme, de a face ceva.
2. aptitudine, calitate a unei autoritati, a unui functionar de a exercita anumite atributii. ♦ a fi de a cuiva = a intra in atributiile cuiva; a-si declina - a = a se declara fara autoritate, fara pregatirea necesara sau legala pentru a solutiona un litigiu.
3. stiinta lingvistica implicita, interiorizata de subiectii vorbitori ai unei limbi.
4. particularitate a unui agent morfogenetic de a deplasa elementele unei roci.
5. (biologie) capacitate a celulelor de a reactiona la semnale de dezvoltare. (< franceza competence, limba latina competentia)

Varianta definitie 5: Competenta substantiv feminin, g.-d. art. competentei; plural competente

Varianta definitie 6: CompetÉnȚĂ -e f. 1) Caracter competent. 2) Ansamblu de informatii teoretice si practice. A avea -.
A studia cu -. 3) Per-soana competenta. A consulta o -. [G.-D. Competentei] /<fr. competence

Varianta definitie 7: CompetÉnȚĂ substantiv feminin
1. Pricepere, cadere de a se pronunta asupra unei probleme, de a face ceva; capacitate a unei autoritati, a unui functionar etcetera de a exercita anumite atributii. ♢ A fi de competenta cuiva = a intra in atributiile cuiva; a-si declina competenta = a se declara fara autoritate sau fara pregatirea necesara pentru a se pronunta intr-o problema.
2. Particularitate a unui agent morfogenetic (apa, vant, ghetar) de a deplasa elementele unei roci. [Varianta competinta substantiv feminin / conform franceza competence, limba italiana competenza, limba latina competentia].