1
Complăcea, complac, verb II.
Reflexiv A găsi o mulțumire completă în ceva; (peiorativ) a se mulțumi cu o anumită situație fără a încerca să o depășească. [Variantă: Complace verb III] – Con1- + Plăcea (după franceză complaire).
Reflexiv A găsi o mulțumire completă în ceva; (peiorativ) a se mulțumi cu o anumită situație fără a încerca să o depășească. [Variantă: Complace verb III] – Con1- + Plăcea (după franceză complaire).
DEX – dicționarul explicativ
2
A se complăcea mă complac intranzitiv 1) A avea satisfacție; a găsi plăcere. 2) A fi mulțumit de o anumită situație (de obicei, nesatisfăcătoare), fără a căuta să o depășească. /con- + a plăcea
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Complăcea verb II. reflexiv A se simți bine într-o anumită situație; a găsi mulțumire completă în ceva. [Prezent indicativ complac, variantă complace verb III (nerecomandabil). [< Con- + Plăcea, după franceză complaire, italiană complacere].
DN – dicționar de neologisme
4
Complăcea verb reflexiv a se simți bine într-o anumită situație; a găsi mulțumire în ceva. (după franceză complaire)
MDN – marele dicționar de neologisme
Încă o definiție din alt dicționar
5
Complăcea verb → plăcea
DOOM – dicționarul ortografic