Complet
Definitie, sens si explicatie
1Complét1, completuri, substantiv neutru (Frantuzism iesit din uz) Bal popular; local de dans (in cartierele periferice ale unui oras). – Probabil din Cuplet (confundat, prin etimologie populara, cu complet2).
2Complét2, -ă, (1) completi, -te, adjectiv , (2, 3) completuri, substantiv neutru, (4) adverb
1. Adjectiv Care contine tot ceea ce trebuie; caruia nu-i lipseste nici una dintre partile constitutive; intreg, desavarsit, deplin, implinit. ♢ Opere complete = editie cuprinzand toate operele unui scriitor. ♦ (Despre un vehicul de transport in comun) care are toate locurile ocupate; plin.
2. Substantiv neutru: (În sintagma) Complet de judecata = colectiv alcatuit din numarul legal de judecatori si asesori care iau parte la solutionarea unui litigiu.
3. Substantiv neutru: Costum de haine; obiect de imbracaminte compus din doua (sau mai multe) piese asortate.
4. Adv.
În intregime, cu desavarsire. [Varianta: Complect, -a adjectiv ] – Din franceza Complet, limba latina Completus.
1. Adjectiv Care contine tot ceea ce trebuie; caruia nu-i lipseste nici una dintre partile constitutive; intreg, desavarsit, deplin, implinit. ♢ Opere complete = editie cuprinzand toate operele unui scriitor. ♦ (Despre un vehicul de transport in comun) care are toate locurile ocupate; plin.
2. Substantiv neutru: (În sintagma) Complet de judecata = colectiv alcatuit din numarul legal de judecatori si asesori care iau parte la solutionarea unui litigiu.
3. Substantiv neutru: Costum de haine; obiect de imbracaminte compus din doua (sau mai multe) piese asortate.
4. Adv.
În intregime, cu desavarsire. [Varianta: Complect, -a adjectiv ] – Din franceza Complet, limba latina Completus.
3Complet antonim: incomplet, necomplet
4Complét adjectiv , adverb
1. adjectiv plin. (Vagonul e -.)
2. adjectiv intreg. (O cantitate -.)
3. adjectiv integral, intreg. (Textul - al nuvelei.)
4. adjectiv verifica cuvantul: exhaustiv.
5. adjectiv verifica cuvantul: total.
6. adjectiv verifica cuvantul: implinit.
7. adverb verifica cuvantul: integral.
8. adjectiv verifica cuvantul: absolut.
9. verifica cuvantul: nemarginit.
10. adjectiv verifica cuvantul: deplin.
1. adjectiv plin. (Vagonul e -.)
2. adjectiv intreg. (O cantitate -.)
3. adjectiv integral, intreg. (Textul - al nuvelei.)
4. adjectiv verifica cuvantul: exhaustiv.
5. adjectiv verifica cuvantul: total.
6. adjectiv verifica cuvantul: implinit.
7. adverb verifica cuvantul: integral.
8. adjectiv verifica cuvantul: absolut.
9. verifica cuvantul: nemarginit.
10. adjectiv verifica cuvantul: deplin.
5Complét, -ă I. adjectiv intreg, desavarsit, deplin. ♦ opere - e = editie care cuprinde toate operele unui scriitor. ♦ (despre un vehicul) care are toate locurile ocupate; plin.
Ii. adverb in intregime, cu desavarsire.
Iii. substantiv neutru
1. - de judecata = colectiv din judecatori si asesori care pot judeca si pronunta legal o sentinta.
2. lot de unelte, aparate, piese de schimb si accesorii, intr-un ambalaj anume, pentru a asigura functionarea unui sistem.
3. compleu. (< franceza complet, limba latina completus)
Ii. adverb in intregime, cu desavarsire.
Iii. substantiv neutru
1. - de judecata = colectiv din judecatori si asesori care pot judeca si pronunta legal o sentinta.
2. lot de unelte, aparate, piese de schimb si accesorii, intr-un ambalaj anume, pentru a asigura functionarea unui sistem.
3. compleu. (< franceza complet, limba latina completus)
6Complet adjectiv m., plural completi; f. singular completa, plural complete
7Complet (bal, colectiv de judecata, costum) substantiv neutru, plural completuri
8Complét3 adverb În intregime; cu desavarsire; completamente; radical. /<fr. complet, limba latina completus
9Complét2 -uri n. 1) Obiect de imbracaminte din doua (sau din trei) piese asortate. 2) Totalitate de obiecte de acelasi gen cu destinatie speciala; garnitura. - de scule. - de reviste. /<fr. complet, limba latina completus
10Complét1 -ta (-ti, -te) 1) Care include toate elementele necesare; desavarsit; intreg; total; deplin. Serviciu -.
Opere -te.
Echipaj -. 2) (despre recipiente, sali, vehicule de transport in comun) Care are toate locurile ocupate; fara locuri libere. 3) (despre persoane) Care are toate facultatile dezvoltate; fara lacune in dezvoltare. /<fr. complet, limba latina completus
Opere -te.
Echipaj -. 2) (despre recipiente, sali, vehicule de transport in comun) Care are toate locurile ocupate; fara locuri libere. 3) (despre persoane) Care are toate facultatile dezvoltate; fara lacune in dezvoltare. /<fr. complet, limba latina completus
11Complét, -ă I. adjectiv Întreg, desavarsit, deplin. ♢ Opere complete = editie care cuprinde toate operele unui scriitor. ♦ (Despre un vehicul) Care are toate locurile ocupate; plin. Ii. substantiv neutru
1. Complet de judecata = colectiv format din judecatori si asesori care pot judeca si pronunta legal o sentinta.
2. Costum de haine; obiect de imbracaminte compus din doua (sau mai multe) piese care se imbraca si se poarta impreuna. Iii. adverb În intregime, cu desavarsire. [(I) varianta complect, -a adjectiv , (Ii) plural -turi. / < franceza complet, conform limba latina completus].
1. Complet de judecata = colectiv format din judecatori si asesori care pot judeca si pronunta legal o sentinta.
2. Costum de haine; obiect de imbracaminte compus din doua (sau mai multe) piese care se imbraca si se poarta impreuna. Iii. adverb În intregime, cu desavarsire. [(I) varianta complect, -a adjectiv , (Ii) plural -turi. / < franceza complet, conform limba latina completus].
12Complet (-ta), adjectiv –
1. Întreg. –
2. (Substantiv neutru:) Plen (al unui tribunal). – Varianta complect, substantiv neutru (bal popular, la mahala).
Franceza complet.
Varianta este o deformatie a lui cuplet ‹ franceza couplet, apropiat prin etimologie populara de ideea de „plin, complet”, poate datorita multimii care umple de obicei salile de bal, conform un tramvai complect.
Adjectiv complect, forma vulgara, pare un hiperurbanism, prin analogie cu perfect ‹ franceza parfait. – Derivat completa, verb (a intregi), din franceza completer; completas, substantiv masculin (tinar recrut autorizat provizoriu sa se intoarca la ocupatiile sale civile); descompleta, din franceza decompleter.
1. Întreg. –
2. (Substantiv neutru:) Plen (al unui tribunal). – Varianta complect, substantiv neutru (bal popular, la mahala).
Franceza complet.
Varianta este o deformatie a lui cuplet ‹ franceza couplet, apropiat prin etimologie populara de ideea de „plin, complet”, poate datorita multimii care umple de obicei salile de bal, conform un tramvai complect.
Adjectiv complect, forma vulgara, pare un hiperurbanism, prin analogie cu perfect ‹ franceza parfait. – Derivat completa, verb (a intregi), din franceza completer; completas, substantiv masculin (tinar recrut autorizat provizoriu sa se intoarca la ocupatiile sale civile); descompleta, din franceza decompleter.