Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Complet

1 * Cuvantul cu diacritice: complét
Cuvantul fara diacritice: complet

Definitie: COMPLET¹, completuri, substantiv neutru (Franțuzism ieșit din uz) Bal popular; local de dans (în cartierele periferice ale unui oraș). – Probabil din cuplet (confundat, prin etimologie populară, cu complet²).

2 * Cuvantul cu diacritice: complét -ă
Cuvantul fara diacritice: complet

Definitie: COMPLET², -Ă, (1) compleți, -te, adjectiv , (2, 3) completuri, substantiv neutru, (4) adverb 1. Adjectiv Care conține tot ceea ce trebuie; căruia nu-i lipsește nici una dintre părțile constitutive; întreg, desăvârșit, deplin, împlinit. ♢ Opere complete = ediție cuprinzând toate operele unui scriitor. ♦ (Despre un vehicul de transport în comun) care are toate locurile ocupate; plin. 2. Substantiv neutru: (În sintagma) Complet de judecată = colectiv alcătuit din numărul legal de judecători și asesori care iau parte la soluționarea unui litigiu. 3. Substantiv neutru: Costum de haine; obiect de îmbrăcăminte compus din două (sau mai multe) piese asortate. 4. Adv. În întregime, cu desăvârșire. [Varianta: complect, -ă adjectiv ] – Din franceza complet, limba latina completus.

3 * Cuvantul cu diacritice: complet
Cuvantul fara diacritice: complet

Definitie: Complet antonim: incomplet, necomplet

4 * Cuvantul cu diacritice: complét
Cuvantul fara diacritice: complet

Definitie: COMPLET adjectiv , adverb 1. adjectiv plin. (Vagonul e -.) 2. adjectiv întreg. (O cantitate -.) 3. adjectiv integral, întreg. (Textul - al nuvelei.) 4. adjectiv verifica cuvantul: exhaustiv. 5. adjectiv verifica cuvantul: total. 6. adjectiv verifica cuvantul: împlinit. 7. adverb verifica cuvantul: integral. 8. adjectiv verifica cuvantul: absolut. 9. verifica cuvantul: nemărginit. 10. adjectiv verifica cuvantul: deplin.

5 * Cuvantul cu diacritice: complét -ă
Cuvantul fara diacritice: complet

Definitie: COMPLET, -Ă I. adjectiv întreg, desăvârșit, deplin. ♦ opere - e = ediție care cuprinde toate operele unui scriitor. ♦ (despre un vehicul) care are toate locurile ocupate; plin. II. adverb în întregime, cu desăvârșire. III. substantiv neutru 1. - de judecată = colectiv din judecători și asesori care pot judeca și pronunța legal o sentință. 2. lot de unelte, aparate, piese de schimb și accesorii, într-un ambalaj anume, pentru a asigura funcționarea unui sistem. 3. compleu. (< franceza complet, limba latina completus)

6 * Cuvantul cu diacritice: complét
Cuvantul fara diacritice: complet

Definitie: complet adjectiv m., plural compleți; f. singular completă, plural complete

7 * Cuvantul cu diacritice: complét
Cuvantul fara diacritice: complet

Definitie: complet (bal, colectiv de judecată, costum) substantiv neutru, plural completuri

8 * Cuvantul cu diacritice: complét
Cuvantul fara diacritice: complet

Definitie: COMPLET³ adverb În întregime; cu desăvârșire; completamente; radical. franceza complet, limba latina completus

9 * Cuvantul cu diacritice: complét -uri
Cuvantul fara diacritice: complet

Definitie: COMPLET² -uri n. 1) Obiect de îmbrăcăminte din două (sau din trei) piese asortate. 2) Totalitate de obiecte de același gen cu destinație specială; garnitură. - de scule. - de reviste. franceza complet, limba latina completus

10 * Cuvantul cu diacritice: complét -tă -ți -te
Cuvantul fara diacritice: complet

Definitie: COMPLET¹ -tă (-ți, -te) 1) Care include toate elementele necesare; desăvârșit; întreg; total; deplin. Serviciu -. Opere -te. Echipaj -. 2) (despre recipiente, săli, vehicule de transport în comun) Care are toate locurile ocupate; fără locuri libere. 3) (despre persoane) Care are toate facultățile dezvoltate; fără lacune în dezvoltare. franceza complet, limba latina completus

11 * Cuvantul cu diacritice: complét -ă
Cuvantul fara diacritice: complet

Definitie: COMPLET, -Ă I. adjectiv Întreg, desăvârșit, deplin. ♢ Opere complete = ediție care cuprinde toate operele unui scriitor. ♦ (Despre un vehicul) Care are toate locurile ocupate; plin. II. substantiv neutru 1. Complet de judecată = colectiv format din judecători și asesori care pot judeca și pronunța legal o sentință. 2. Costum de haine; obiect de îmbrăcăminte compus din două (sau mai multe) piese care se îmbracă și se poartă împreună. III. adverb În întregime, cu desăvârșire. [(I) varianta complect, -ă adjectiv , (II) plural -turi. / < franceza complet, conform limba latina completus].

12 * Cuvantul cu diacritice: complét -tă
Cuvantul fara diacritice: complet

Definitie: complet (-tă), adjectiv – 1. Întreg. – 2. (Substantiv neutru:) Plen (al unui tribunal). – Varianta complect, substantiv neutru (bal popular, la mahala). Franceza complet. Varianta este o deformație a lui cuplet ‹ franceza couplet, apropiat prin etimologie populară de ideea de „plin, complet”, poate datorită mulțimii care umple de obicei sălile de bal, conform un tramvai complect. Adjectiv complect, forma vulgară, pare un hiperurbanism, prin analogie cu perfect ‹ franceza parfait. – Derivat completa, verb (a întregi), din franceza completer; completaș, substantiv masculin (tînăr recrut autorizat provizoriu să se întoarcă la ocupațiile sale civile); descompleta, din franceza decompleter.