Comutare
Definitie, sens si explicatie
1Comutare, comutari, substantiv feminin
1. Actiunea de a comuta si rezultatul ei. ♢ (Jur.) Comutarea pedepsei = inlocuirea unei pedepse mai grele cu una mai usoara.
2. Particularitate a atentiei unei persoane de a trece cu usurinta de la o activitate la alta. – Verifica cuvantul: Comuta.
1. Actiunea de a comuta si rezultatul ei. ♢ (Jur.) Comutarea pedepsei = inlocuirea unei pedepse mai grele cu una mai usoara.
2. Particularitate a atentiei unei persoane de a trece cu usurinta de la o activitate la alta. – Verifica cuvantul: Comuta.
2Comutare substantiv verifica cuvantul: comutatie.
3Comutare substantiv feminin → mutare
4Comutare substantiv feminin
1. Actiunea de a comuta si rezultatul ei; comutatie. ♢ (Jur.) Comutarea pedepsei = inlocuire a unei pedepse mai grele printr-una mai usoara.
2. (Matematica) Operatie efectuata asupra unui sir de numere, al carei rezultat nu depinde de ordinea in care se opereaza asupra diferitelor elemente ale sirului.
3. Fenomenul elaborarii unor reflexe conditionate diferite la unul si acelasi stimul in functie de schimbarea conditiilor mediului ambiant. ♦ Particularitate a atentiei cuiva de a trece usor de la o activitate la alta.
4. Procedeu, folosit mai ales in lingvistica structuralista, constand in inlocuirea unui element lingvistic cu altele din acelasi plan sau cu zero, pentru a determina astfel valoarea lui in limba. [< Comuta].
1. Actiunea de a comuta si rezultatul ei; comutatie. ♢ (Jur.) Comutarea pedepsei = inlocuire a unei pedepse mai grele printr-una mai usoara.
2. (Matematica) Operatie efectuata asupra unui sir de numere, al carei rezultat nu depinde de ordinea in care se opereaza asupra diferitelor elemente ale sirului.
3. Fenomenul elaborarii unor reflexe conditionate diferite la unul si acelasi stimul in functie de schimbarea conditiilor mediului ambiant. ♦ Particularitate a atentiei cuiva de a trece usor de la o activitate la alta.
4. Procedeu, folosit mai ales in lingvistica structuralista, constand in inlocuirea unui element lingvistic cu altele din acelasi plan sau cu zero, pentru a determina astfel valoarea lui in limba. [< Comuta].
5Comutare substantiv feminin
1. actiunea de a comuta; comutatie. o (jur.) -a pedepsei = inlocuire a unei pedepse mai grele printr-una mai usoara.
2. (matematica) operatie efectuata asupra unui sir de numere, al carei rezultat nu depinde de ordinea in care se opereaza asupra diferitelor elemente ale sirului.
3. fenomenul elaborarii unor reflexe conditionate diferite la unul si acelasi stimul in functie de schimbarea conditiilor mediului ambiant.
4. substituire a unui element lingvistic cu altele, pentru a verifica proprietatile lor respective (fonetice, morfologice, sintactice, semantice). (<comuta)
1. actiunea de a comuta; comutatie. o (jur.) -a pedepsei = inlocuire a unei pedepse mai grele printr-una mai usoara.
2. (matematica) operatie efectuata asupra unui sir de numere, al carei rezultat nu depinde de ordinea in care se opereaza asupra diferitelor elemente ale sirului.
3. fenomenul elaborarii unor reflexe conditionate diferite la unul si acelasi stimul in functie de schimbarea conditiilor mediului ambiant.
4. substituire a unui element lingvistic cu altele, pentru a verifica proprietatile lor respective (fonetice, morfologice, sintactice, semantice). (<comuta)