Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Comutare

1 * Cuvantul cu diacritice: comutáre
Cuvantul fara diacritice: comutare

Definitie: COMUTARE, comutări, substantiv feminin 1. Acțiunea de a comuta și rezultatul ei. ♢ (Jur.) Comutarea pedepsei = înlocuirea unei pedepse mai grele cu una mai ușoară. 2. Particularitate a atenției unei persoane de a trece cu ușurință de la o activitate la alta. – Verifica cuvantul: comuta.

2 * Cuvantul cu diacritice: comutáre
Cuvantul fara diacritice: comutare

Definitie: COMUTARE substantiv verifica cuvantul: comutație.

3 * Cuvantul cu diacritice: comutáre
Cuvantul fara diacritice: comutare

Definitie: comutare substantiv feminin → mutare

4 * Cuvantul cu diacritice: comutáre
Cuvantul fara diacritice: comutare

Definitie: COMUTARE substantiv feminin 1. Acțiunea de a comuta și rezultatul ei; comutație. ♢ (Jur.) Comutarea pedepsei = înlocuire a unei pedepse mai grele printr-una mai ușoară. 2. (Matematica) Operație efectuată asupra unui șir de numere, al cărei rezultat nu depinde de ordinea în care se operează asupra diferitelor elemente ale șirului. 3. Fenomenul elaborării unor reflexe condiționate diferite la unul și același stimul în funcție de schimbarea condițiilor mediului ambiant. ♦ Particularitate a atenției cuiva de a trece ușor de la o activitate la alta. 4. Procedeu, folosit mai ales în lingvistica structuralistă, constând în înlocuirea unui element lingvistic cu altele din același plan sau cu zero, pentru a determina astfel valoarea lui în limbă. [< comuta].

5 * Cuvantul cu diacritice: comutáre
Cuvantul fara diacritice: comutare

Definitie: COMUTARE substantiv feminin 1. acțiunea de a comuta; comutație. o (jur.) -a pedepsei = înlocuire a unei pedepse mai grele printr-una mai ușoară. 2. (matematica) operație efectuată asupra unui șir de numere, al cărei rezultat nu depinde de ordinea în care se operează asupra diferitelor elemente ale șirului. 3. fenomenul elaborării unor reflexe condiționate diferite la unul și același stimul în funcție de schimbarea condițiilor mediului ambiant. 4. substituire a unui element lingvistic cu altele, pentru a verifica proprietățile lor respective (fonetice, morfologice, sintactice, semantice). (<comuta)