Conciliator -oare
Definitie, sens si explicatie
1Conciliator, -oare, conciliatori, -oare, adjectiv Care tinde spre un acord, spre o impacare a unor divergente; care duce spre intelegere intre parti opuse. ♦ (În politica) Care, in fata unor divergente de ordin principial, cauta o solutie de compromis, o linie de mijloc. ♦ (Substantivat) Împaciuitorist. [Pronuntat: -li-a-] – Din franceza Conciliateur, limba latina Conciliator.
2Conciliator adjectiv , substantiv verifica cuvantul: impaciuitorist.
3Conciliator adjectiv m. (silabe -li-a-), plural conciliatori; f. singular si plural conciliatoare
4Conciliator -oare (-ori, -oare) 1) Care conciliaza; orientat spre concilierea unor parti opuse. Remediu -. 3) si substantival Care cauta o solutie de compromis; cu caracter de compromis; impaciuitorist. Rol de -. [Silabe: -li-a-] /<fr. conciliateur
5Conciliator, -oare adjectiv Care tinde spre un acord, spre impacare; impaciuitor; conciliatorist. ♦ Care recurge la un compromis sau la o impacare in fata unor divergente principale; oportunist, impaciuitorist. substantiv masculin si feminin: Împaciuitorist. [Pronume -li-a-, / conform franceza conciliatoire, conciliateur].
6Conciliator, -oare i. adjectiv care tinde spre un acord, spre impacare; impaciuitor. Ii. substantiv masculin feminin impaciuitorist. (<fr. conciliatoire, /Ii/ conciliateur, limba latina conciliator)