Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Concret -ă

1 * Cuvantul cu diacritice: concrét -ă
Cuvantul fara diacritice: concret

Definitie: CONCRET, -Ă, concreți, -te, adjectiv (Adesea substantivat) Care poate fi perceput cu simțurile; real; care exprimă obiecte perceptibile prin simțuri. ♢ Muzică concretă = muzică realizată pe baza sunetelor concrete (muzicale sau zgomote) prelucrate cu aparatură electronică. ♦ (Substantivat, n.) Categorie filozofică, opusă abstractului, care desemnează latura palpabilă, vizibilă a fenomenelor sau ansamblul desfășurării lor în timp și în spațiu. ♦ Precis, bine determinat. – Din franceza concret.

2 * Cuvantul cu diacritice: concret
Cuvantul fara diacritice: concret

Definitie: Concret antonim: abstract

3 * Cuvantul cu diacritice: concrét
Cuvantul fara diacritice: concret

Definitie: CONCRET adjectiv 1. fizic, material, palpabil, perceptibil, pipăibil, sesizabil, (rar) pipăit, tangibil, (învechit) pipăicios, pipăitor, pusăitor. (Realitatea -; un lucru -.) 2. verifica cuvantul: real. 3. determinat, precis. (Oferă-mi câteva fapte - pentru a putea găsi soluția.) 4. verifica cuvantul: efectiv.

4 * Cuvantul cu diacritice: concrét -ă
Cuvantul fara diacritice: concret

Definitie: CONCRET, -Ă I. adjectiv 1. care se poate percepe prin simțuri; palpabil. ♢ (despre substantive) care denumește obiecte perceptibile prin simțuri. o muzică -ă = muzică pe baza prelucrării unui complex de sunete (muzicale sau zgomote) cu ajutorul aparaturii electronice. 2. precis, (bine) determinat. II. substantiv neutru categorie filozofică desemnând unitatea multiplelor determinări, însușiri, laturi ale obiectelor și fenomenelor. (< franceza concret, limba latina concretus)

5 * Cuvantul cu diacritice: concrét
Cuvantul fara diacritice: concret

Definitie: concret adjectiv m., plural concreți; f. singular concretă, plural concrete

6 * Cuvantul cu diacritice: concrét
Cuvantul fara diacritice: concret

Definitie: concret substantiv neutru

7 * Cuvantul cu diacritice: concrét -tă -ți -te
Cuvantul fara diacritice: concret

Definitie: CONCRET -tă (-ți, -te) și substantival 1) Care există în realitate; cu proprietatea de a fi perceput cu simțurile; real; material; perceptibil; sesizabil. 2) Care exprimă realitatea cu claritate; lipsit de confuzii. Spirit -. Idee -tă. Imagine -tă. franceza concret, limba latina concretus

8 * Cuvantul cu diacritice: concrét
Cuvantul fara diacritice: concret

Definitie: CONCRET adjectiv 1. (Op. a b s t r a c t) Care se poate percepe prin simțuri; palpabil. ♢ Muzică concretă = muzică care, folosind aparatura electronică, urmărește realizarea unor noi valențe sonore, prin intermediul spectrului, vibrațiilor și dinamicii specifice. ♦ (Despre substantive) Care denumește obiecte ce se percep cu simțurile. 2. Precis, (bine) determinat. substantiv neutru Categorie filozofică desemnând latura palpabilă, vizibilă a fenomenelor sau ansamblul desfășurării lor în timp și spațiu. [< limba latina concretus, conform franceza concret, limba italiana concreto, limba rusa konkretnâi].