Conlocuire
Definitie, sens si explicatie
1Conlocuire, conlocuiri, substantiv feminin (Înv.) Faptul de a conlocui; coabitare. – Verifica cuvantul: Conlocui.
2Conlocuire substantiv feminin, g.-d. art. conlocuirii
3Conlocuire substantiv feminin Faptul de a conlocui. [< Conlocui].
