Consiliu
Definitie, sens si explicatie
1Consiliu, consilii, substantiv neutru
1. Colectiv organizat, cu sarcini de conducere, de administrare sau de avizare etcetera a activitatii unei organizatii, firme, societati comerciale, institutii etcetera ♢ Consiliu de stat = A) (in unele state) organ suprem al puterii de stat cu activitate permanenta; B) denumire data organului consultativ al sefului statului; organul suprem al jurisdictiei administrative; organul administrativ central.
Consiliu de ministri = totalitatea ministrilor indeplinind functia de organ al puterii executive; guvern.
Consiliu de familie = organ de tutela alcatuit din membrii familiei, care se pronunta asupra actelor unui membru al familiei lipsit de capacitatea de administrare a bunurilor sale.
Consiliu stiintific = colectiv insarcinat cu indrumarea muncii stiintifice intr-o institutie de invatamant superior sau intr-un institut de cercetare.
Consiliu redactional = organ consultativ de pe langa redactia unei edituri, format din specialisti apartinand domeniilor de activitate ale redactiei respective.
2. (Înv.) Sfat. – Din limba latina Consilium, franceza Conseil.
1. Colectiv organizat, cu sarcini de conducere, de administrare sau de avizare etcetera a activitatii unei organizatii, firme, societati comerciale, institutii etcetera ♢ Consiliu de stat = A) (in unele state) organ suprem al puterii de stat cu activitate permanenta; B) denumire data organului consultativ al sefului statului; organul suprem al jurisdictiei administrative; organul administrativ central.
Consiliu de ministri = totalitatea ministrilor indeplinind functia de organ al puterii executive; guvern.
Consiliu de familie = organ de tutela alcatuit din membrii familiei, care se pronunta asupra actelor unui membru al familiei lipsit de capacitatea de administrare a bunurilor sale.
Consiliu stiintific = colectiv insarcinat cu indrumarea muncii stiintifice intr-o institutie de invatamant superior sau intr-un institut de cercetare.
Consiliu redactional = organ consultativ de pe langa redactia unei edituri, format din specialisti apartinand domeniilor de activitate ale redactiei respective.
2. (Înv.) Sfat. – Din limba latina Consilium, franceza Conseil.
2Consiliu substantiv verifica cuvantul: indemn, indrumare, invatatura, povata, povatuire, sfat, vorba.
3Consiliu substantiv
1. verifica cuvantul: sfat.
2. (Pol.) consiliu de ministri = cabinet, executiv, guvern, (invechit) minister. (În unele state, - se numeste cabinet.)
3. primarie, sfat, (invechit) vornicie. (S-a dus la - pentru o adeverinta.)
1. verifica cuvantul: sfat.
2. (Pol.) consiliu de ministri = cabinet, executiv, guvern, (invechit) minister. (În unele state, - se numeste cabinet.)
3. primarie, sfat, (invechit) vornicie. (S-a dus la - pentru o adeverinta.)
4Consiliu substantiv neutru [-liu pronume -lĩu], art. consiliul; plural consilii, art. consiliile (silabe -li-i-)
5Consiliu -i n. 1) Organ de conducere constituit dintr-un grup de persoane care au sarcina de a dezbate si de a-si spune parerea asupra unor probleme sociale sau particulare. 2) Organ executiv superior de stat sau politic. 3) Organ colegial de conducere. - pedagogic. [Silabe: -si-liu] /<lat. consilium, limba franceza: conseil
6Consiliu substantiv neutru
1. sfat, povata, sfatuire.
2. colectiv de conducere, de administrare, avizare sau consultare etcetera in activitatea unor organe ori organizatii, institutii etcetera ♢ sedinta a unui astfel de colectiv.
3. denumire data (indeosebi in structura statelor de tip comunist) unor organe sau organisme centrale de partid si de stat. ♢ - de ministri = organ suprem executiv si de dispozitie al puterii de stat; cabinet (Ii); ♢ - de administratie = comitet de conducere al unei societati comerciale sau industriale pe actiuni. (<lat. consilium, franceza conseil)
1. sfat, povata, sfatuire.
2. colectiv de conducere, de administrare, avizare sau consultare etcetera in activitatea unor organe ori organizatii, institutii etcetera ♢ sedinta a unui astfel de colectiv.
3. denumire data (indeosebi in structura statelor de tip comunist) unor organe sau organisme centrale de partid si de stat. ♢ - de ministri = organ suprem executiv si de dispozitie al puterii de stat; cabinet (Ii); ♢ - de administratie = comitet de conducere al unei societati comerciale sau industriale pe actiuni. (<lat. consilium, franceza conseil)
7Consiliu substantiv neutru
1. Sfat, povata, sfatuire.
2. Organ de conducere consultativ sau executiv, care functioneaza pe langa o institutie, o organizatie etcetera ♦ sedinta in care se reunesc pentru discutii membrii unui astfel de organ. ♢ Consiliu de ministri = organ suprem executiv si de dispozitie al puterii de stat; ♢ consiliu de securitate = organ al O.n.u. care are sarcina de a discuta si de a lua masuri in cazurile cand este primejduita pacea; consiliu de administratie = comitet de conducere al unei societati comerciale sau industriale pe actiuni. [Pronume -liu, plural -ii, -uri. / < limba latina consilium, conform franceza conseil].
1. Sfat, povata, sfatuire.
2. Organ de conducere consultativ sau executiv, care functioneaza pe langa o institutie, o organizatie etcetera ♦ sedinta in care se reunesc pentru discutii membrii unui astfel de organ. ♢ Consiliu de ministri = organ suprem executiv si de dispozitie al puterii de stat; ♢ consiliu de securitate = organ al O.n.u. care are sarcina de a discuta si de a lua masuri in cazurile cand este primejduita pacea; consiliu de administratie = comitet de conducere al unei societati comerciale sau industriale pe actiuni. [Pronume -liu, plural -ii, -uri. / < limba latina consilium, conform franceza conseil].
8Consiliu (consilii), substantiv neutru – Colectiv organizat, cu sarcini de conducere, sfat.
Limba Latina consilium (secolul Xviii). – Derivat consilier, substantiv masculin (sfatuitor); consilia, verb (a sfatui).
Limba Latina consilium (secolul Xviii). – Derivat consilier, substantiv masculin (sfatuitor); consilia, verb (a sfatui).