1
Conștient, -ă, conștienți, -te, adjectiv
1. (Despre oameni) Care își dă seama de realitatea înconjurătoare, care are conștiință.
2. Care își dă seama de posibilitățile sale, de rolul care-i revine în societate;
Care realizează scopuri dinainte stabilite; care acționează pe baza cunoașterii legilor obiective ale vieții sociale și își dă seama de consecințele sociale ale acțiunilor sale. [Pronunțat: -ști-ent] – Din franceză Conscient (după ști).
1. (Despre oameni) Care își dă seama de realitatea înconjurătoare, care are conștiință.
2. Care își dă seama de posibilitățile sale, de rolul care-i revine în societate;
Care realizează scopuri dinainte stabilite; care acționează pe baza cunoașterii legilor obiective ale vieții sociale și își dă seama de consecințele sociale ale acțiunilor sale. [Pronunțat: -ști-ent] – Din franceză Conscient (după ști).
DEX – dicționarul explicativ
2
Conștient, -ă adjectiv
1. care își dă seama de realitatea înconjurătoare.
2. care își dă seama de posibilitățile proprii, de rolul care îi revine în societate; lucid.
care realizează scopuri dinainte fixate. (< franceză conscient)
1. care își dă seama de realitatea înconjurătoare.
2. care își dă seama de posibilitățile proprii, de rolul care îi revine în societate; lucid.
care realizează scopuri dinainte fixate. (< franceză conscient)
MDN – marele dicționar de neologisme
3
Conștient conștientă (conștienți, conștiente) 1) (despre persoane) Care are conștiință; caracterizat prin existența conștiinței. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă conștiință; bazat pe conștiință. [Silabe -ști-ent] /<franceză conscient
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Conștient, -ă adjectiv
1. Care are conștiința trează, care își dă seama de realitatea unui fapt, a unui lucru.
2. Care își dă seama de posibilitățile proprii, de rolul care îi revine în societate. substantiv neutru (Filozofie) Categorie care exprimă ceea ce omul înfăptuiește în conformitate cu un anumit scop. [Pronume -ști-ent. / < franceză conscient].
1. Care are conștiința trează, care își dă seama de realitatea unui fapt, a unui lucru.
2. Care își dă seama de posibilitățile proprii, de rolul care îi revine în societate. substantiv neutru (Filozofie) Categorie care exprimă ceea ce omul înfăptuiește în conformitate cu un anumit scop. [Pronume -ști-ent. / < franceză conscient].
DN – dicționar de neologisme
Încă 2 definiții din alte dicționare
5
Conștient (conștientă), adjectiv – Care își dă seama de realitate, care are conștiință.
Franceză conscient, cu fonetismul influențat de știință. – Derivat conștiință, substantiv feminin, din latină conscientia (secolul XIX); conștiut, adjectiv (cunoscut); conștiincios, adjectiv pe baza franceză consciencieux; conștiinciozitate, substantiv feminin (scrupulozitate); inconștient, adjectiv; inconștient, substantiv neutru; subconștient, substantiv neutru din franceză
Franceză conscient, cu fonetismul influențat de știință. – Derivat conștiință, substantiv feminin, din latină conscientia (secolul XIX); conștiut, adjectiv (cunoscut); conștiincios, adjectiv pe baza franceză consciencieux; conștiinciozitate, substantiv feminin (scrupulozitate); inconștient, adjectiv; inconștient, substantiv neutru; subconștient, substantiv neutru din franceză
DER – dicționarul etimologic
6
Conștient adjectiv masculin (silabe -ști-ent), plural conștienți; feminin singular conștientă, plural conștiente
DOOM – dicționarul ortografic