Inconștient -ă

Inconștient, -ă, inconștienți, -te, adjectiv, substantiv neutru I. Adjectiv
1. Care nu este conștient, care nu știe ce face, care și-a pierdut cunoștința (ca urmare a unei stări patologice).
2. (Adesea adverbial) Care nu are o atitudine conștientă față de realitatea înconjurătoare; fără minte, fără judecată.
(Despre fenomene psihice) Care scapă conștiinței, de care omul nu-și dă seama; involuntar, automat, instinctiv. II. Substantiv neutru Activitate psihică a omului de care el nu-și dă seama, totalitate a fenomenelor psihice care scapă conștiinței. [Pronunțat: -ști-ent] – Din franceză Inconscient (după conștient).

DEX – dicționarul explicativ

Inconștient, -ă I. adjectiv (și substantiv masculin și feminin)
1. care nu este conștient, care și-a pierdut cunoștința.
2. lipsit de conștiință; care nu are o atitudine conștientă în fața realității.
făcut fără participarea conștientă a voinței; involuntar.
II. substantiv neutru activitate psihică a omului nesupusă controlului conștiinței. (< franceză inconscient)

MDN – marele dicționar de neologisme

Inconștient inconștientă (inconștienți, inconștiente) 1) (despre persoane) Care nu este conștient; fără cunoștință. 2) și adverbial Care nu-și dă seama de ceea ce face; lipsit de conștiință; fără judecată. 3) și adverbial (despre acțiuni, lucruri etc.) Care este făcut fără participarea conștiinței sau a voinței; efectuat din instinct; instinctiv; mașinal; automat; involuntar; mecanic. [Silabe -con-ști-ent] /<latină inconsciens, inconștienntis, franceză inconscient

NODEX – noul dicționar explicativ

Inconștient, -ă adjectiv (adesea substantiv)
1. Care nu este conștient, care și-a pierdut cunoștința.
2. Lipsit de conștiință; care nu are o atitudine conștientă în fața realității.
(Despre acțiuni) Făcut fără participarea conștientă a voinței; involuntar. substantiv neutru Activitate psihică a omului nesupusă controlului conștiinței. [Pronume -ști-ent. / conform franceză inconscient].

DN – dicționar de neologisme