Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Element

1 * Cuvantul cu diacritice: elemént
Cuvantul fara diacritice: element

Definitie: ELEMENT, elemente, substantiv neutru și (rar) elemenți, substantiv masculin 1. Parte componentă a unui întreg; parte care contribuie la formarea unui întreg. ♦ Piesă sau ansamblu de piese care formează o construcție. ♦ Substantiv masculin Spec. Fiecare dintre piesele componente ale unui radiator de calorifer. 2. Persoană care face parte dintr-o colectivitate. 3. (În filozofia antică) Fiecare dintre cele patru aspecte fundamentale ale materiei (foc, apă, aer, pământ) despre care se credea că stau la baza tuturor corpurilor și fenomenelor naturii. ♦ Fenomen al naturii care se manifestă ca o forță puternică. 4. Mediu în care trăiește o ființă. ♦ Mediu în care cineva se simte bine. 5. (Chim.) Substanță care nu poate fi descompusă în alte substanțe mai simple prin mijloace fizice sau chimice obișnuite și care poate forma, prin combinare chimică, diverse substanțe compuse. 6. Pilă electrică; fiecare celulă a unei pile electrice. 7. (În legătură cu o disciplină oarecare) Principiu de bază, noțiune fundamentală. – Din franceza element, limba latina elementum.

2 * Cuvantul cu diacritice: elemént
Cuvantul fara diacritice: element

Definitie: ELEMENT I. substantiv neutru 1. (termen antic) fiecare dintre cele patru componente primordiale (focul, aerul, apa, pământul) ale corpurilor și fenomenelor naturii. 2. (plural) fenomene, forțe ale naturii. 3. parte componentă a unui întreg, a unui ansamblu. o (lingv.) - de compunere = temă, cuvânt împrumutat, fără existență independentă, numai în compunerea de tip savant; - de relație = cuvânt sau locuțiune care exprimă raporturi sintactice. ♢ membru al unei colectivități etcetera 4. (chimie) corp simplu, care în combinație cu alte asemenea corpuri, dă naștere corpurilor compuse. 5. (figurativ) mediu în care trăiește o ființă. o a fi în ŭl său = a fi într-o situație favorabilă. 6. (matematica) obiect fizic sau al gândirii cu care se formează o mulțime. 7. celulă a unei pile electrice. 8. (plural) principiu, noțiune de bază a unei discipline, a unei teorii etcetera II. substantiv masculin fiecare dintre piesele componente ale unui radiator de calorifer. (< franceza element, limba latina elementum)

3 * Cuvantul cu diacritice: elemént
Cuvantul fara diacritice: element

Definitie: ELEMENT substantiv 1. componentă, constituent, piesă. (Un - al unui ansamblu.) 2. element autohton verifica cuvantul: substrat. 3. (CHIMIE) corp simplu. 4. verifica cuvantul: pilă electrică. 5. element galvanic verifica cuvantul: pilă electrochimică. 6. (la plural) cunoștințe (plural), noțiuni (plural). (Câteva - despre ...) 7. (la plural) (învechit și popular) stihie. (S-au dezlănțuit -ele naturii.)

4 * Cuvantul cu diacritice: elemént
Cuvantul fara diacritice: element

Definitie: element substantiv neutru, plural elemente

5 * Cuvantul cu diacritice: elemént -e
Cuvantul fara diacritice: element

Definitie: ELEMENT -e n. 1) Parte componentă a unui întreg. -ele unei lucrări. ♢ - de construcție piesă din ansamblul unei construcții. 2) chim. Substanță simplă care nu se mai poate descompune pe cale chimică, dar care poate intra în componența altor substanțe. 3) Persoană care face parte dintr-o colectivitate. 4) la pl. Fenomen, forță a naturii. 5) rar Mediu în care trăiește o ființă. 6) Pilă electrică; celulă a unei pile electrice. 7) mai ales la plural Principiu de bază al unei discipline, al unei științe; noțiune fundamentală. franceza element, limba latina elementum

6 * Cuvantul cu diacritice: elemént
Cuvantul fara diacritice: element

Definitie: ELEMENT substantiv neutru 1. Fiecare dintre cele patru substanțe sau principii despre care se credea că stau la baza corpurilor și a fenomenelor naturii. ♦ (La plural) Fenomene, forțe din natură, forțele naturii. 2. Parte componentă a unui obiect, a unei mașini. 3. Membru al unei colectivități etcetera 4. Corp care nu se mai poate descompune pe cale chimică și care, în combinație cu alte asemenea corpuri, dă naștere corpurilor compuse. 5. Mediu în care trăiește o ființă, o viețuitoare. ♦ (Figurat) Anturaj plăcut în care se simte bine cineva. 6. Pilă electrică; celulă a unei pile electrice. 7. (La plural) Principiu, noțiune de bază a unei discipline, a unei științe. [Plural -te, (substantiv masculin) -ți. / < limba latina elementum, conform franceza element, limba italiana elemento].

7 * Cuvantul cu diacritice: element
Cuvantul fara diacritice: element

Definitie: element, elemente substantiv neutru (pol.) individ declasat. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)