Definitie Element - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: ElemÉnt, elemente, substantiv neutru si (rar) elementi, substantiv masculin
1. Parte componenta a unui intreg; parte care contribuie la formarea unui intreg. ♦ Piesa sau ansamblu de piese care formeaza o constructie. ♦ Substantiv masculin Spec.
Fiecare dintre piesele componente ale unui radiator de calorifer.
2. Persoana care face parte dintr-o colectivitate.
3. (În filozofia antica) Fiecare dintre cele patru aspecte fundamentale ale materiei (foc, apa, aer, pamant) despre care se credea ca stau la baza tuturor corpurilor si fenomenelor naturii. ♦ Fenomen al naturii care se manifesta ca o forta puternica.
4. Mediu in care traieste o fiinta. ♦ Mediu in care cineva se simte bine.
5. (Chim.) Substanta care nu poate fi descompusa in alte substante mai simple prin mijloace fizice sau chimice obisnuite si care poate forma, prin combinare chimica, diverse substante compuse.
6. Pila electrica; fiecare celula a unei pile electrice.
7. (În legatura cu o disciplina oarecare) Principiu de baza, notiune fundamentala. – Din franceza Element, limba latina Elementum.

Varianta definitie 2: ElemÉnt I. substantiv neutru
1. (termen antic) fiecare dintre cele patru componente primordiale (focul, aerul, apa, pamantul) ale corpurilor si fenomenelor naturii.
2. (plural) fenomene, forte ale naturii.
3. parte componenta a unui intreg, a unui ansamblu. o (lingv.) - de compunere = tema, cuvant imprumutat, fara existenta independenta, numai in compunerea de tip savant; - de relatie = cuvant sau locutiune care exprima raporturi sintactice. ♢ membru al unei colectivitati etcetera
4. (chimie) corp simplu, care in combinatie cu alte asemenea corpuri, da nastere corpurilor compuse.
5. (figurativ) mediu in care traieste o fiinta. o a fi in ŭl sau = a fi intr-o situatie favorabila.
6. (matematica) obiect fizic sau al gandirii cu care se formeaza o multime.
7. celula a unei pile electrice.
8. (plural) principiu, notiune de baza a unei discipline, a unei teorii etcetera II. substantiv masculin fiecare dintre piesele componente ale unui radiator de calorifer. (< franceza element, limba latina elementum)

Varianta definitie 3: ElemÉnt substantiv 1. componenta, constituent, piesa. (Un - al unui ansamblu.)
2. element autohton verifica cuvantul: substrat.
3. (CHIMIE) corp simplu.
4. verifica cuvantul: pila electrica.
5. element galvanic verifica cuvantul: pila electrochimica.
6. (la plural) cunostinte (plural), notiuni (plural). (Cateva - despre ...)
7. (la plural) (invechit si popular) stihie. (S-au dezlantuit -ele naturii.)

Varianta definitie 4: Element substantiv neutru, plural elemente

Varianta definitie 5: ElemÉnt -e n. 1) Parte componenta a unui intreg. -ele unei lucrari. ♢ - de constructie piesa din ansamblul unei constructii. 2) chim.
Substanta simpla care nu se mai poate descompune pe cale chimica, dar care poate intra in componenta altor substante. 3) Persoana care face parte dintr-o colectivitate. 4) la pl.
Fenomen, forta a naturii. 5) rar Mediu in care traieste o fiinta. 6) Pila electrica; celula a unei pile electrice. 7) mai ales la plural Principiu de baza al unei discipline, al unei stiinte; notiune fundamentala. /<fr. element, limba latina elementum

Varianta definitie 6: ElemÉnt substantiv neutru
1. Fiecare dintre cele patru substante sau principii despre care se credea ca stau la baza corpurilor si a fenomenelor naturii. ♦ (La plural) Fenomene, forte din natura, fortele naturii.
2. Parte componenta a unui obiect, a unei masini.
3. Membru al unei colectivitati etcetera
4. Corp care nu se mai poate descompune pe cale chimica si care, in combinatie cu alte asemenea corpuri, da nastere corpurilor compuse.
5. Mediu in care traieste o fiinta, o vietuitoare. ♦ (Figurat) Anturaj placut in care se simte bine cineva.
6. Pila electrica; celula a unei pile electrice.
7. (La plural) Principiu, notiune de baza a unei discipline, a unei stiinte. [Plural -te, (substantiv masculin) -ti. / < limba latina elementum, conform franceza element, limba italiana elemento].

Varianta definitie 7: Element, elemente substantiv neutru (pol.) individ declasat. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)