Prezent -ă
Definitie, sens si explicatie
1Prezént2, -ă, prezenti, -te, adjectiv , substantiv neutru I. Adjectiv
1. Care se afla in acelasi loc cu vorbitorul sau in locul la care se refera vorbitorul: de fata. ♦ (Cu valoare de interjectie) Formula prin care cei de fata raspund la apelul nominal. ♦ Existent.
2. Care se petrece in timpul vietii vorbitorului sau in epoca la care el se refera; actual, contemporan; care se petrece chiar acum, in momentul de fata. ♦ De care esti constient, la care te gandesti sau care te preocupa la un moment dat. Ii. Substantiv neutru:
1. Perioada de timp variabila, conceputa ca o unitate distincta intre trecut si viitor; epoca, timpul actual, contemporan; contemporaneitate; prin extensiune situatie actuala. ♢ Locutiune adverb În prezent = azi, acum.
2. (Gram.) Timp al verbului care arata ca o actiune se petrece in momentul vorbirii sau ca este de durata. ♢ Prezent istoric = prezent cu valoare de perfect, care se intrebuinteaza de obicei in naratiune pentru a da stilului o mai mare forta de evocare. – Din limba latina Praesens, -ntis, franceza Present.
1. Care se afla in acelasi loc cu vorbitorul sau in locul la care se refera vorbitorul: de fata. ♦ (Cu valoare de interjectie) Formula prin care cei de fata raspund la apelul nominal. ♦ Existent.
2. Care se petrece in timpul vietii vorbitorului sau in epoca la care el se refera; actual, contemporan; care se petrece chiar acum, in momentul de fata. ♦ De care esti constient, la care te gandesti sau care te preocupa la un moment dat. Ii. Substantiv neutru:
1. Perioada de timp variabila, conceputa ca o unitate distincta intre trecut si viitor; epoca, timpul actual, contemporan; contemporaneitate; prin extensiune situatie actuala. ♢ Locutiune adverb În prezent = azi, acum.
2. (Gram.) Timp al verbului care arata ca o actiune se petrece in momentul vorbirii sau ca este de durata. ♢ Prezent istoric = prezent cu valoare de perfect, care se intrebuinteaza de obicei in naratiune pentru a da stilului o mai mare forta de evocare. – Din limba latina Praesens, -ntis, franceza Present.
2Prezént1, prezente, substantiv neutru (Înv.) Dar, cadou. – Din franceza Present.
3Prezent antonim: absent, viitor, trecut
4Prezént substantiv verifica cuvantul: atentie, cadou, dar, surpriza.
5Prezént adjectiv , substantiv
1. adjectiv verifica cuvantul: actual.
2. substantiv verifica cuvantul: actu-alitate.
1. adjectiv verifica cuvantul: actual.
2. substantiv verifica cuvantul: actu-alitate.
6Prezent adjectiv m., plural prezenti; f. singular prezenta, plural prezente
7Prezent (timp) substantiv neutru
8Prezent (cadou) substantiv neutru, plural prezenturi
9Prezént1 -ta (-ti, -te) 1) Care este de fata; aflat acolo unde se vorbeste sau se face ceva. ♢ -! formula de raspuns a celui care este) aici! de fata! 2) (despre actiuni, procese) Care are loc in timpul de fata; actual. /<lat. praesens, -ntis, limba franceza: present
10Prezént2 n. 1) Perioada actuala. ♢ În - in momentul de fata; acum. 2) gram.
Timp al verbului care indica ca actiunea are loc in momentul vorbirii. /<lat. praesens, -ntis, limba franceza: present
Timp al verbului care indica ca actiunea are loc in momentul vorbirii. /<lat. praesens, -ntis, limba franceza: present
11Prezént, -ă adjectiv Care este in locul unde se afla vorbitorul, care este de fata. ♦ Care exista in timpul de fata; contemporan. substantiv neutru
1. Timpul prezent, actual; situatia actuala.
2. Timp care arata ca actiunea unui verb se desfasoara in momentul de fata. ♦ Prezent istoric = prezent cu valoare de perfect, folosit uneori in naratiuni. [< franceza present, limba italiana presente, limba latina praesens].
1. Timpul prezent, actual; situatia actuala.
2. Timp care arata ca actiunea unui verb se desfasoara in momentul de fata. ♦ Prezent istoric = prezent cu valoare de perfect, folosit uneori in naratiuni. [< franceza present, limba italiana presente, limba latina praesens].
12Prezént, -ă I. adjectiv care se petrece, exista etcetera in timpul vietii vorbitorului, in momentul de fata; actual, contemporan. ♢ (interj.) formula de raspuns la un apel nominal.
Ii. substantiv neutru
1. timpul prezent, actual; situatia actuala.
2. timp verbal care exprima o actiune ce se desfasoara in momentul vorbirii. o - istoric = prezent cu valoare de perfect, in naratiuni. (< franceza present, limba latina praesens)
Ii. substantiv neutru
1. timpul prezent, actual; situatia actuala.
2. timp verbal care exprima o actiune ce se desfasoara in momentul vorbirii. o - istoric = prezent cu valoare de perfect, in naratiuni. (< franceza present, limba latina praesens)
13Prezent (prezenta), adjectiv –
1. De fata, existent. –
2. (Substantiv neutru:) Timp actual. –
3. (Substantiv neutru: rar) Cadou, dar.
Franceza present. – Derivat prezenta, verb, din franceza presenter; prezenta, substantiv feminin, din franceza presence; prezentabil, adjectiv , din franceza presentable.
1. De fata, existent. –
2. (Substantiv neutru:) Timp actual. –
3. (Substantiv neutru: rar) Cadou, dar.
Franceza present. – Derivat prezenta, verb, din franceza presenter; prezenta, substantiv feminin, din franceza presence; prezentabil, adjectiv , din franceza presentable.