Definitie Construcție - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: ConstrÚcȚie, constructii, substantiv feminin:
1. Cladire executata din zidarie, lemn, metal, beton etcetera, pe baza unui proiect, care serveste la adapostirea oamenilor, animalelor, obiectelor etcetera; spec. casa, edificiu, cladire.
2. Faptul de a construi. ♢ Locutiune adjectiv si adverb În constructie = (aflat) in cursul procesului de construire. ♦ Alcatuire, compunere, structura.
3. (La plural) Ramura a economiei nationale care are ca obiect efectuarea de constructii (1); ramura a tehnicii care se ocupa cu studiul, proiectarea si executarea constructiilor. ♢ Constructii de masini = ramura de baza a industriei care produce masini-unelte, utilaje, mijloace de transport etcetera; ramura a stiintelor care se ocupa cu studiul, proiectarea si construirea instalatiilor, masinilor etcetera
4. (Lingv.) Grup de cuvinte intre care exista anumite raporturi sintactice; grup stabil de cuvinte; mod de a grupa cuvintele in propozitii si propozitiile in fraze. – Din franceza Construction, lat. Constructio.

Varianta definitie 2: ConstrÚcȚie substantiv
1. verifica cuvantul: construire.
2. verifica cuvantul: casa.

Varianta definitie 3: ConstrÚcȚie substantiv feminin
1. faptul de a construi; construire. ♢ alcatuire, compunere.
2. cladire, lucrare, edificiu. ♢ (plural) ramura a economiei nationale care are ca obiect executarea cladirilor.
3. ĩi de masini = ramura a industriei care produce masini, unelte, instalatii, utilaje.
4. grup (stabil) de cuvinte intre care exista anumite raporturi gramaticale. ♢ mod de aranjare a cuvintelor in propozitie si a propozitiilor in fraza. (< franceza construction, limba latina constructio)

Varianta definitie 4: Constructie substantiv feminin (silabe -ti-e), art. constructia (silabe -ti-a), g.-d. art. constructiei; plural constructii, art. constructiile (silabe -ti-i-)

Varianta definitie 5: ConstrÚcȚie -i f. 1) Proces de construire. 2) Obiectiv care se construieste. 3) Obiectiv construit. 4) Ansamblu al tehnologiilor care permit construirea diferitelor obiective. 5) Industrie care se ocupa de construirea diferitelor obiective. 6) lingv.
Grup stabil de cuvinte. 7) Mod de esalonare a cuvintelor in propozitii si a propozitiilor in fraze. [Art. Constructia; G.-D. Constructiei; Sil. -ti-e] /<fr. construction, limba latina constructio, -onis

Varianta definitie 6: ConstrÚcȚie substantiv feminin
1. Faptul de a construi: construire. ♦ Alcatuire, compunere.
2. (Concretizat) Lucru construit, cladire, lucrare, edificiu.
3. Aranjamentul, aranjarea cuvintelor potrivit regulilor gramaticale ale unei limbi. [Genitiv -iei, varianta constructiune substantiv feminin / conform franceza construction, limba latina constructio].