Definitie Conte - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Conte1, conti, substantiv masculin 1. (În oranduirea feudala) Mare senior, conducator al unei provincii, care, pe pamanturile sale, avea drepturi absolute. 2.
Titlu de noblete ereditar, intermediar intre viconte si marchiz (in Occident) sau intre baron si print (in Rusia); persoana avand acest titlu. – Din franceza Comte.

Varianta definitie 2: ContÉ2 substantiv masculin Creion gros, negru, cu mina facuta din grafit, argila si plombagina, folosit in grafica. – Cuvant franceza

Varianta definitie 3: ContÉ2 substantiv neutru creion negru, cu mina groasa din grafit, argila si plombagina. (< franceza conte)

Varianta definitie 4: Conte1 substantiv masculin
1. (in evul mediu) conducator al unei provincii, cu functii administrative si militare.
2. titlu de noblete, ereditar, intre viconte si marchiz, in Apus, sau intre baron si print, in Rusia tarista. (< limba italiana conte, franceza comte)

Varianta definitie 5: Conte (titlu de noblete) substantiv masculin, plural conti

Varianta definitie 6: Conte (creion) substantiv neutru

Varianta definitie 7: Conte conti m. 1) (in Europa Occidentala din evul mediu) Conducator al unei provincii, avand functii militare si administrative. 2) Nobil cu titlu ereditar, intermediar intre viconte si marchiz. /<fr. comte

Varianta definitie 8: ContÉ substantiv neutru (Rar) Creion negru, cu mina groasa, compusa din grafit, argila si plombagina. [< Conte – inginer francez].

Varianta definitie 9: Conte substantiv masculin Titlu feudal de noblete intermediar (in Apus) intre viconte si marchiz sau (in Rusia tarista) intre baron si print; persoana avand acest titlu. [< limba italiana conte, conform franceza comte].

Varianta definitie 10: Conte (-ti), substantiv masculin –
1. Mare senior, conducator al unei provincii in societatea medievala. –
2. Titlu de noblete ereditar, intermediar intre viconte si marchiz.
Franceza compte, limba italiana conte.
Este dublet al lui comite, substantiv masculin, din limba latina comes, -item, si al lui comis, din acelasi cuvint lat., prin intermediul limba neogreaca: În vechime s-a folosit si forma pur latina, comes (secolul XVII); comite, in Trans., in timpul stapinirii maghiare, insemna si „guvernator civil, prefect”. – Derivat contesa, substantiv feminin, din franceza contesse; contesc, adjectiv (invechit, de conte); comitat, substantiv neutru (provincie, departament).

Varianta definitie 11: Conte, conti substantiv masculin ipocrit. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)