Conte
Definitie, sens si explicatie
1Conte1, conti, substantiv masculin 1. (În oranduirea feudala) Mare senior, conducator al unei provincii, care, pe pamanturile sale, avea drepturi absolute. 2.
Titlu de noblete ereditar, intermediar intre viconte si marchiz (in Occident) sau intre baron si print (in Rusia); persoana avand acest titlu. – Din franceza Comte.
Titlu de noblete ereditar, intermediar intre viconte si marchiz (in Occident) sau intre baron si print (in Rusia); persoana avand acest titlu. – Din franceza Comte.
2Conté2 substantiv masculin Creion gros, negru, cu mina facuta din grafit, argila si plombagina, folosit in grafica. – Cuvant franceza
3Conté2 substantiv neutru creion negru, cu mina groasa din grafit, argila si plombagina. (< franceza conte)
4Conte1 substantiv masculin
1. (in evul mediu) conducator al unei provincii, cu functii administrative si militare.
2. titlu de noblete, ereditar, intre viconte si marchiz, in Apus, sau intre baron si print, in Rusia tarista. (< limba italiana conte, franceza comte)
1. (in evul mediu) conducator al unei provincii, cu functii administrative si militare.
2. titlu de noblete, ereditar, intre viconte si marchiz, in Apus, sau intre baron si print, in Rusia tarista. (< limba italiana conte, franceza comte)
5Conte (titlu de noblete) substantiv masculin, plural conti
6Conte (creion) substantiv neutru
7Conte conti m. 1) (in Europa Occidentala din evul mediu) Conducator al unei provincii, avand functii militare si administrative. 2) Nobil cu titlu ereditar, intermediar intre viconte si marchiz. /<fr. comte
8Conté substantiv neutru (Rar) Creion negru, cu mina groasa, compusa din grafit, argila si plombagina. [< Conte – inginer francez].
9Conte substantiv masculin Titlu feudal de noblete intermediar (in Apus) intre viconte si marchiz sau (in Rusia tarista) intre baron si print; persoana avand acest titlu. [< limba italiana conte, conform franceza comte].
10Conte (-ti), substantiv masculin –
1. Mare senior, conducator al unei provincii in societatea medievala. –
2. Titlu de noblete ereditar, intermediar intre viconte si marchiz.
Franceza compte, limba italiana conte.
Este dublet al lui comite, substantiv masculin, din limba latina comes, -item, si al lui comis, din acelasi cuvint lat., prin intermediul limba neogreaca: În vechime s-a folosit si forma pur latina, comes (secolul Xvii); comite, in Trans., in timpul stapinirii maghiare, insemna si „guvernator civil, prefect”. – Derivat contesa, substantiv feminin, din franceza contesse; contesc, adjectiv (invechit, de conte); comitat, substantiv neutru (provincie, departament).
1. Mare senior, conducator al unei provincii in societatea medievala. –
2. Titlu de noblete ereditar, intermediar intre viconte si marchiz.
Franceza compte, limba italiana conte.
Este dublet al lui comite, substantiv masculin, din limba latina comes, -item, si al lui comis, din acelasi cuvint lat., prin intermediul limba neogreaca: În vechime s-a folosit si forma pur latina, comes (secolul Xvii); comite, in Trans., in timpul stapinirii maghiare, insemna si „guvernator civil, prefect”. – Derivat contesa, substantiv feminin, din franceza contesse; contesc, adjectiv (invechit, de conte); comitat, substantiv neutru (provincie, departament).
11Conte, conti substantiv masculin ipocrit. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)