Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Conte

1 * Cuvantul cu diacritice: cónte
Cuvantul fara diacritice: conte

Definitie: CONTE¹, conți, substantiv masculin 1. (În orânduirea feudală) Mare senior, conducător al unei provincii, care, pe pământurile sale, avea drepturi absolute. 2. Titlu de noblețe ereditar, intermediar între viconte și marchiz (în Occident) sau între baron și prinț (în Rusia); persoană având acest titlu. – Din franceza comte.

2 * Cuvantul cu diacritice: conté
Cuvantul fara diacritice: conte

Definitie: CONTE² substantiv masculin Creion gros, negru, cu mină făcută din grafit, argilă și plombagină, folosit în grafică. – Cuvant franceza

3 * Cuvantul cu diacritice: conté
Cuvantul fara diacritice: conte

Definitie: CONTE² substantiv neutru creion negru, cu mină groasă din grafit, argilă și plombagină. (< franceza conte)

4 * Cuvantul cu diacritice: cónte
Cuvantul fara diacritice: conte

Definitie: CONTE¹ substantiv masculin 1. (în evul mediu) conducător al unei provincii, cu funcții administrative și militare. 2. titlu de noblețe, ereditar, între viconte și marchiz, în Apus, sau între baron și prinț, în Rusia țaristă. (< limba italiana conte, franceza comte)

5 * Cuvantul cu diacritice: cónte
Cuvantul fara diacritice: conte

Definitie: conte (titlu de noblețe) substantiv masculin, plural conți

6 * Cuvantul cu diacritice: cónte
Cuvantul fara diacritice: conte

Definitie: conte (creion) substantiv neutru

7 * Cuvantul cu diacritice: cónte conți
Cuvantul fara diacritice: conte

Definitie: CONTE conți m. 1) (în Europa Occidentală din evul mediu) Conducător al unei provincii, având funcții militare și administrative. 2) Nobil cu titlu ereditar, intermediar între viconte și marchiz. franceza comte

8 * Cuvantul cu diacritice: conté
Cuvantul fara diacritice: conte

Definitie: CONTE substantiv neutru (Rar) Creion negru, cu mină groasă, compusă din grafit, argilă și plombagină. [< Conte – inginer francez].

9 * Cuvantul cu diacritice: cónte
Cuvantul fara diacritice: conte

Definitie: CONTE substantiv masculin Titlu feudal de noblețe intermediar (în Apus) între viconte și marchiz sau (în Rusia țaristă) între baron și prinț; persoană având acest titlu. [< limba italiana conte, conform franceza comte].

10 * Cuvantul cu diacritice: cónte -ți
Cuvantul fara diacritice: conte

Definitie: conte (-ți), substantiv masculin – 1. Mare senior, conducător al unei provincii în societatea medievală. – 2. Titlu de noblețe ereditar, intermediar între viconte și marchiz. Franceza compte, limba italiana conte. Este dublet al lui comite, substantiv masculin, din limba latina comes, -item, și al lui comis, din același cuvînt lat., prin intermediul limba neogreaca: În vechime s-a folosit și forma pur latină, comes (secolul XVII); comite, în Trans., în timpul stăpînirii maghiare, însemna și „guvernator civil, prefect”. – Derivat contesă, substantiv feminin, din franceza contesse; conțesc, adjectiv (învechit, de conte); comitat, substantiv neutru (provincie, departament).

11 * Cuvantul cu diacritice: conte
Cuvantul fara diacritice: conte

Definitie: conte, conți substantiv masculin ipocrit. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)